x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ce să facem dacă nu mai mergem la globuri

0
Autor: Cristina Bazavan 12 Ian 2008 - 00:00

Anul acesta ar fi trebuit să ne îmbrăcăm în haine de gală şi să mergem frumos la Globurile de aur unde pentru prima dată România e reprezentată cu onor în competiţie.

Anul acesta ar fi trebuit să ne îmbrăcăm în haine de gală şi să mergem frumos la Globurile de aur unde pentru prima dată România e reprezentată cu onor în competiţie.

Ni s-a luat un pic din sărbătoarea aceasta, dar nu înseamnă că nu ne putem bucura dacă mâine noapte, la conferinţa de presă la care se anunţă câştigătorii, vom auzi numele lui Cristian Mungiu.

De ce nu mai mergem la Gală? Din cauza internetului şi a accesoriilor pe care le numim generic new media – gen Ipod şi alte console de jocuri. E adevărat că ne fac viaţa mai frumoasă, dar există şi reversul medaliei – care înseamnă pierderi de miliarde în doar două luni, la nivel global. Scenariştii vor o cotă parte pentru fiecare utilizare a muncii lor pe mediile alternative din care producătorii scot bani frumoşi.

Cum contractele între companiile care produc ceremonii, seriale, show-uri etc. şi sindicatul scenaristilor sunt foarte riguroase, nici unul dintre producătorii mari de televi­ziune sau film nu îşi mai poate continua activitatea la parametrii normali.

La două luni de la declanşarea grevei, televiziunile şi-au restrâns rândurile şi au căutat soluţii de re­zervă pentru programele lor care aveau deja antamate spoturile din pauzele publicitare. Spre exemplu, Jay Leno şi-a restrâns monologul şi a început să reacţioneze cu publicul ca să ocupe spaţiul de emisie, iar producătorii de seriale au început să apeleze la scenarişti străini care vor fi la mare căutare şi pentru filmele de lung metraj. Ceea ce înseamnă că Pedro Almodovar, Guillermo del Toro şi Ang Lee vor face mai repede film decât era în plan.

Pentru noi, care suntem obişnuiţi şi să centrăm, şi să dăm cu capul, pare ciudat că o ceremonie asemeni Globurilor de aur nu mai poate avea loc din cauza grevei, scenariştilor. Sigur că ne întrebăm “dar băieţii ăia de sunt prezentatori nu sunt în stare să-şi scrie singuri textele şi ceremonia să meargă mai departe?”. Numai că în industria lor fiecare îşi face treaba în dreptul lui şi, dacă ai un contract de prestări servicii exclusive cu cineva, atunci trebuie să-l respecţi. În plus, scenariştii sunt prieteni cu regizorii şi cu actorii, fac parte din aceeaşi echipă, se cunosc foarte bine, sunt ca o familie. E normal deci să spună că îi susţin nu doar pentru că şi ei vor să câştige bani din utilizarea aceloraşi creaţii pe suporturile media noi.

 

Cu ceremonia Globurilor de aur, pierderile nu mai sunt doar în grădina americană, ci şi la fiecare dintre televiziunile din lume care semnaseră contracte de retransmisie şi aveau comenzi publicitare în spaţiile specializate. Cifra pierderilor depăşeşte în estimări un miliard de dolari doar pentru Globurile de aur, dar dacă lucrurile nu se rezolvă, pierderile vor fi mult mai mari la Oscaruri.

La noi în ogradă, unde îi ţinem pumnii strânşi lui Cristian Mungiu şi echipei sale, nu există nici un fel de sindicat puternic pentru nici una dintre branşele implicate în industrie. Nu există sumă minimă de angajare impusă de sindicat şi, mai presus de toate, nu există echipa-familia acestei industrii. Nici măcar cei tineri nu reuşesc să se adune cu toţii, să treacă peste orgolii şi să-şi unească forţele ca să pună piciorul în prag în faţa CNC-ului şi a altor autorităţi.

Aşa că dacă tot nu ne îmbrăcăm în haine de gală ca să ne bucurăm de succesul unui român, hai să ne punem şepcile de sindicalişti şi să învârtim nişte rotiţe în industrie.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de