Ce se întâmplă? Ce este asta, domnule președinte?

Nici nu s-au stins bine ecourile nefericitei declarați a președintelui Klaus Iohannis despre afacerile pe care le-ar fi încheiat Liviu Dragnea cu evreii, că domnia sa recidivează cu alte două ziceri care,la rândul lor, ne pun foarte serios pe gânduri. Mă refer, în ordine cronologică, la afirmația că primul ministru,Viorica Dăncilă, ,,trebuie să facă ce i se spune’’, adică să demisioneze, după care a urmat o altă exprimare la fel de nepotrivită:,,o să îl chem pe ministrul de Externe să îmi explice’’.

 Foarte adevărat, după ce a lansat boroboața despre ,,afacerile necurate cu evreii’’, domnul președinte a revenit cu un fel de scuze, calificând-o ca ,,o întrebare retorică’’, ceea ce iarăși nu este decât o altă enormitate, pentru ca, referitor la celelalte două expresii,domnia sa să nu mai găsească de cuviință să mai obosească și să dreagă busuiocul. Situație care ne pune foarte serios pe gânduri, cu atât mai mult cu cât analiști atenți ai mediului politic au taxat, punctual și cu toată severitatea, povestea cu premierul Viorica Dăncilă care ,,trebuie să facă ceea ce i se spune’’. Așa a procedat Bogdan Chirieac întrebându-se: ,,cum se poate lega o astfel de declarație de un stat cât de cât democratic, nu 100% democratic?’’

 Întrebare care, la drept vorbind, poate fi la fel de îndreptățit să fie pusă și în cazul formulării care îl viza pe ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu. Ducând discuția mai departe, ajungem- pas cu pas, vorba domnului Klaus Iohannis- la încheierea că, de fapt, aici nu mai avem de-a face doar cu o chestiune de exprimare, ci cu ceva mult mai grav. Mai direct spus, cu o chestiune de mentalitate. O mentalitate autoritaristă, adică o reprezentare asupra modului în care emitentul- în cazul de față, domnul președinte Klaus Iohannis- înțelege că poate și că trebuie să își exercite nu doar prerogativele funcției, ci însăși voința sa de putere atât în relațiile cu instituțiile statului cât și cu masa cetățenilor. La urma-urmelor, ce alt sens poate avea expresia ,,o să îl chem pe ministrul de Externe să îmi explice’’, atunci când, în limbajul oficial exista,deja, formula foarte civilizată: ,,am să îl invit pe ministrul de Externe căruia doresc să îi solicit explicații despre’’… (Am pus în mod intenționat puncte de suspensie, dat fiind faptul că, și în acest caz, era vorba tot despre o chestiune delicată privind relațiile României cu Israelul,  motiv pentru care nu am dorit să mai torn gaz peste foc.) Profit de ocazie pentru a saluta decizia ministrului de Externe, Teodor Meleșcanu, de a nu da curs chemării la ordine pe care s-a crezut îndrituit președintele Klaus Iohannis să i-a adreseze. Impactul acestei decizii fiind dovedit de tonul mieros cu care, azi după amiază, Administrația Prezidențială i-a adresat primului ministru, Viorica Dăncilă, invitația de a participa, mâne, la consultări ,,pentru clarificarea aspectelor de politică externă’’, cu mențiunea că ,,poate fi însoțită de miniștrii de resort’’. 

Ceea ce, de fapt, nu este decât o victorie de etapă, care doar atenuează tensiunile dar nu elimină și cauzele lor. Pentru că,declarând că ,,o să îl cheme’’ pe ministrul de Externe, domnul președinte Klaus Iohannis nu face decât să ne anunțe că s-a autoinstalat pe post de lider maxim sau, de ce nu?, de comandant suprem. Comportament care aduce neplăcut de mult aminte de o anumită mentalitate și de un comportament pe care credeam că istoria le-a clasat definitiv și irevocabil. Mentalitate de comandă, obtuză și abuzivă, în cheia căreia încep să cred că pot fi interpretate și alte citate din retorica domnului președinte Klaus Iohanis. De pildă:,,guvernul meu’’ și ,,trebuie să facă ce i se spune’’. Expresii care, tot a ton de comandă -,,eins, zwei, drei!’’- aduc.

  Iar dacă tot am amintit de această comandă, să ne mai  amintim că, în urmă cu exact 25 de ani, s-a bucurat de un mare succes o melodie a grupului Mo-Do. Melodie ale cărei primele versuri erau: ,,Eins, zwei, Polizei,/Drei, vier, Grenadier’’ și care se încheia cu:,,Ja,ja, ja! was ist los?/ Ja, ja,ja, was ist das?’’. Final care pe românește sună fix așa:,,Da,da,da! ce se întâmplă?/Da, da, da! ce este asta?’’

 Chiar așa: ce se întâmplă ? ce este asta, domnule președinte? Iată ce ar trebui să îl întrebe, cât mai de grabă și foarte răspicat, pe domnul Klaus Iohannis oamenii cu adevărat responsabili din mediul politic și din societatea civilă. Și nu doar să îl întrebe, ci să îi tempereze, fără menajamente, zelul ,,său’’ absolutist.