Ce-şi trag bogaţii

În metrou, o femeie în vârstă, us­cată şi neîngrijită, citea, vizibil cucerită de tabloidul distribuit gra­tis în subteran, un articol cu titlul: "Cum îşi trage Jennifer Aniston un penthouse de 15 milioane de dolari". În spatele ei, un alt amă­rât trăgea cu ochiul la titlul articolului.

Întrucât mă găseam lângă cei doi, obligat de aglomeraţia din va­gon să trag şi eu un folos din în­tâmplare, m-am pus pe tras. Habar n-am cine e Jennifer Aniston şi de ce trebuie românii să afle ce-şi trage ea. Nu ştiu nici ce-i ace­la un penthouse. Cât despre mi­lionul de dolari, îl simt mai bine ca mulţi alţii, îi stăpânesc mental di­mensiunea, dar nu-l am. Mo­mentul, prin urmare, nu interesa dicţionarul pervertit al limbii ro­mâ­ne din tabloide şi nici tâmpeniile publicate în ele, ci disponibili­tatea românului sărac la poveştile cu vedete. În America de Nord, e foarte popular un tabloid, care-şi avertizează cititorii că absolut toate istoriile şi ştirile pe care le ti­păreşte sunt imaginare şi că nici per­soanele, cărora le publică fo­tografiile şi adresele măsluite, nici teribilele imagini însoţitoare nu-s reale, că sunt realizate prin teh­nici digitale. Cu toate acestea, sute de mii de cititori cumpără făcătura şi consumă compunerile din pa­gi­ni­le ei ca şi cum ar primi, în sfârşit, ceva ce le lipsea şi nu ştiau.

Întrebarea pe care o impune ca­cealmaua pare să-i privească pe cititori. În fapt, ne priveşte pe toţi. Chiar şi pe cei care nu avem cu­noştinţă de acest gen de publicaţii. Într-o formă sau alta, cu po­veşti inventate în întregime ori nu­mai pe jumătate, cu nişte comentarii exagerate şi cu tiraje diferite, însă de regulă mari, ase­menea tabloide găsim pretutindeni. Un sondaj de opinie ar dovedi cu siguranţă că doar un număr re­dus de cititori crede sută la sută în ce îi e dat să citească. Important este ca oamenii să aibă motive să se minuneze, să le meargă mintea la lucruri inaccesibile, să se simtă, fie şi numai pentru câteva minute, părtaşi la cele 15 milioane de do­lari cu care nu ştiu care târfă inter­na­ţională "îşi trage" un penthouse, ce-o mai fi şi ăla. Că verbul e din dicţionarul bordelurilor şi al puştimii cu glandele în călduri, nu contează. Că necăjita din me­trou, care citeşte numai ce-i gratis, n-are cu ce să-şi tragă nici o haină mai groasă pe ea, iarăşi nu contează. Ce contează e faptul că presa românească e plină de rataţi cinici, cărora nu le pasă cu ce e unsă pâinea de la ziar: cu marga­rină sau cu rahat. Totul e să-şi spună ziarişti şi ziariste şi să aibă un card în buzunar.