Ce ţară vrea Preşedintele?

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie? Versul eminescian atât de cunoscut s-ar impune a fi prima întrebare pusă candidaţilor la funcţia supremă în stat. Pierzând 20 de ani fără a afla de fapt ce au dorit cei care i-au urmat lui Ceauşescu, pu­tem afla măcar proiectul "cin­ci­na­lului" - băsescian? Fără a mai avea miză politică în acest ultim mandat, Traian Băsescu a anunţat o amplă acţiune de reformare a statului. Pentru a-l pu­tea sprijini sau a-l combate, ar trebui să aflăm datele problemei. Cinci ani trec repede. Iată, prima iarnă aproape s-a dus şi 3,3% din timpul disponibil cons­ti­tu­ţional ­a fost consumat fără să ştim ce ţară ar vrea Preşedintele să lase istoriei în 2014.

Tăcerea începutului acestui mandat poate fi justificată de obo­sea­la campaniei electorale. Retragerea preşedintelui din peisajul public după alegere să o interpretăm şi ca o perioadă de elaborare a acestui mare proiect? Scâncetele anemice ale câtorva pedelei care invocă pornirea mecanismului parlamentar pentru modificarea Constituţiei au fost înăbuşite rapid de opoziţie, care, bănuiesc, este prudentă.

Nu ar fi normal să dea preşedintele tonul unei dezbateri serioase? Referendumul trecut ca gâsca prin apă a avut meritul de a sublinia că românii ar cam dori restrângerea parlamentarismului. Doar a scurta o Cameră la Parlament şi a reduce numărul aleşilor să fie marele proiect? Dezamăgitor şi simplist pentru ambiţiile lui Traian Băsescu! Care-i marea ctitorie? Să-l lase pe Geoană fără serviciu şi să nu mai fie vreun urmaş al lui Băsescu ameninţat cu suspendarea de o "coaliţie 322"?

Dacă va veni un preşedinte în 2015, purtat pe valul simpatiei electoratului cu lozinca "reinstaurarea democraţiei!", nu va "demola" el rapid opera predecesorului?

Iată de ce sunt convins că Traian Băsescu vrea mai mult.
O republică prezidenţială? Cine să beneficieze de prerogative sporite? Un urmaş care să manevreze uşor Guvernul, să pri­veas­că de sus Parlamentul şi să şteargă pe jos cu partidele? I-ar conveni lui Băsescu un asemenea stat în care statuia lui cu placa "fost preşedinte al României 2004-2014" să fie ascunsă în iarbă, la umbra Marelui Prezident, care a deschis o eră nouă în istoria unei Românii ieşite din ultimele zbateri ale postcomunismului? Vă las să aflaţi răspunsul. Atunci, să fie Băsescu mânat de visuri de mari construcţii? În lipsa banilor, nu se va putea mândri cu lu­crări monumentale, şosele aninate prin munţi, porturi, teatre ş.a.m.d. aşa încât "Epoca Băsescu" nu va putea suferi comparaţie cu "Epoca Ceauşescu". Totuşi, trebuie să lase ceva şi el. Nu poţi intra în cartea de istorie doar cu fragmentarea partidelor şi fracturarea parlamentarismului abia intrat pe făgaşul democraţiei.

Iată de ce aştept cu nerăbdare să aflu de fapt ce ţară doreşte Preşedintele să lase la sfârşitul unui deceniu de putere. O curbă de sacrificiu şi câteva nume de manelişti ar fi un bilanţ trist pentru România, în general, şi pentru Traian Băsescu, în particular.
În fond, o dată cu mandatul lui, trecem şi noi pe lângă istorie şi zău că-mi pare rău, în special pentru mine şi pentru dumneavoastră, în general.
Restul, se descurcă ei!