x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ce va fi după asumarea răspunderii

0
Autor: Adrian Vasilescu 07 Iun 2010 - 00:00
Erorile trecutului apropiat se răz­bu­nă. La periferia Uniunii Europene, din Grecia şi până în Spania, bugetele s-au îmbolnăvit. Şi iată că în acest lanţ e prinsă şi România.

Boala bugetului României nu e tot atât de avansată ca aceea a bugetului Greciei. Dar doi indicatori au căzut în capcana unor periculoase tendinţe de expansiune: datoria statului şi deficitul dintre venituri şi cheltuieli. Iar pentru a rezolva această problemă gravă, extrem de gravă, Guvernul are prea puţin timp la dispoziţie. Foarte puţin. În joc fiind acordul de împrumut cu Uniunea Europeană, FMI, Banca Mondială şi alţi finanţatori internaţionali.

De ce spun că problema este ex­trem de gravă? Fiindcă deficitul bugetar tinde spre 10% din PIB, în ţară nu sunt resurse ca să-l finanţăm, iar pe plan extern nimeni nu mai acceptă să finanţeze deficite care o iau razna. Acordul cu Uniunea Europeană şi com­pania e unica soluţie; dar con­diţia este ca Guvernul să dovedească, până la jumătatea acestei luni, că reduce deficitul până la 6,8%. După ce în 2009 sărise la 8,3%.
Dintr-o listă de măsuri posibile, fie­ca­re cu grade diferite de efecte be­ne­fice, dar şi de contraefecte perverse, Guvernul a ales calea cea mai grea. Atrăgându-şi furia populaţiei şi cri­ticile dure ale Opoziţiei. Acum a ve­nit un moment de cumpănă. Gu­vernul - în încercarea de a convinge populaţia, clasa politică şi cercurile de afaceri că a optat pentru măsurile cele mai eficiente - e nevoit să-şi asume răspunderea.

Dacă votul va fi negativ... vom lua totul de la capăt: alt Guvern, alte măsuri de echilibrare bugetară şi o altă tentativă de a repune pe rol acordul de împrumut, care va fi,  fără îndoială,  întrerupt.

Dacă însă Guvernul va obţine un vot favorabil, măsurile propuse primind acordul Parlamentului pentru scăderea veniturilor, tranşa de la FMI va sosi în România, dând undă verde şi altor împrumuturi externe.

De-o fi una, de-o fi alta... lucrul cel mai rău care ni s-ar putea întâmpla ar fi creşterea TVA urmată de o inflaţie dură. Iar dacă o astfel de capcană va fi evitată, nu vă grăbiţi să spuneţi că vine vremea apăsării pe accelerator pentru ieşirea imediată din recesiune. De altfel, nici nu cred că ar fi în interesul României să ieşim din recesiune în  acest an. Vi se pare şo­cantă afirmaţia? Poate chiar este. Dar cu problemele pe care ţara le are în momentul de faţă - şi am în vedere, în primul rând, dificultăţile întâmpi­na­te în a frâna creşterea deficitului bu­ge­tar - recesiunea, alungată cu măsuri de forţă majoră, ar putea să revină oricând. Soluţia e alta: să fie rezolvate mai întâi marile probleme de disciplină financiară; şi să fie asi­gurată o conlucrare eficientă a politi­ci­lor monetară, fiscală, salarială şi de restructurare economică. Prognozele optimiste, de care nu ducem lipsă, n-au cum să ne ajute. Şi nici un PIB cu plus, dar bolnav, nu ne-ar folosi în vreun fel. Important este, întâi şi întâi, să fie întărită disciplina financiară, mai ales cea legată de cheltuielile bu­ge­tare.

După nouă ani de creştere economică, aproape un ciclu decenal complet, căderea, la un moment dat era inevitabilă. Aşa sunt legile eco­no­miei. După ce aduni câţiva ani buni de creştere economică, negreşit vine un moment de contracţie. Ca să înceapă, apoi, o nouă creştere. Poate că ciclul de creştere îl mai aveam şi acum dacă nu ne lovea foarte tare criza financiar-economică globală. Dar criza, lovindu-ne, ne-a învăţat că n-am fost pregătiţi să facem faţă unei contracţii economice puternice.

Cred că e rostită prea puţin lim­pe­de şi prea puţin apăsat ideea că numai încurajarea investiţiilor ar fi o ga­ran­ţie că se vor naşte noi locuri de muncă în sectoarele rentabile; şi că, în acelaşi timp, piaţa internă ar putea veni cu un plus de ofertă. Acum însă, din nefericire, investiţiile nu dau nici un semn de înviorare. Este de înţeles căderea din construcţia de locuinţe, unde atât producţia, cât şi prestările de servicii sunt descurajate de preţurile incerte şi de neîncrederea manifestată de ins­ti­tuţiile de creditare. Dar de ce în ce­le­lalte sectoare, chiar şi în infrastructură? Fără un efort de stimulare a in­ves­tiţiilor, din alocaţii bugetare şi din fonduri private, interne şi străine, şi fără o restructurare profundă - a companiilor statului, a bugetului, a plăţii muncii - România nu va mai putea să obţină decât o creştere bolnavă.

Poate că o reducere a ritmului de creştere a PIB-ului, în 2009, a fost chiar necesară. A corectat deficitul extern, a temperat consumul excesiv şi a grăbit restructurarea multor companii private. Dar ne-a ajuns un an? Am văzut că nu. An de recesiune va fi şi 2010. Fără noi ajustări, esenţiale, va fi însă greu să scăpăm de recesiune în 2011.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de