Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
CÃ...ND OAMENII se săvărşesc din viaţă foarte bătrăni, e o impietate să vorbeşti de moarte şi de victoria ei. In pragul vărstei de o sută de ani, sfărşitul nu mai e treaba morţii, ci a timpului. Despre o femeie trecută bine de 90 de ani, copiii şi nepoţii nu spun c-a murit in somn, spun că n-a mai coborăt la micul dejun. Bunica, zic ei marcaţi de intămplare, cobora prima din camera sa la ceai şi asta ne-a mirat foarte tare că a intărziat. Toţi oamenii mor la un moment, par să spună copiii şi nepoţii, dar cum să intărzie bunica la micul dejun?
AM OBSERVAT un lucru ciudat, contrar legilor fizicii. O femeie frumoasă, care se ştie privită de bărbaţi şi vrea să se asigure că intorc toţi capul după ea priveşte drept inainte, aparent indiferentă, dar privirea ii rămăne totuşi in urmă. E ca şi cum ar avea o acoperire de 360 de grade. Cum naiba reuşesc să facă asta femeile nu inţeleg!
UN NEAMŢ, om de afaceri, excedat de multele paranghelii la care e invitat, e de părere că romănii nu sunt cheltuitori, că ei pur şi simplu strică banii. In limba romănă se spune că sparg nişte mii de euroi, in limba germană că strică nişte mii, pe care ar fi cazul să le folosească mai bine. Expresia "aruncă cu banii" nu există la fel in germană. Unde ii aruncă, de ce ii aruncă şi, la urma urmei, cum adică ii aruncă?, intreabă omul de afaceri. Vrei să spui că-i strică?
UN CITITOR, care-mi trimite la redacţie căteva poezii, le insoţeşte cu o scrisoare, in care mă lămureşte că are o "creaţă literară" bogată. Crezănd că e doar o greşeală, merg mai departe şi dau de formula "creaţa mea literară" şi apoi de "creaţa de zi cu zi". Omul vrea să scrie "creaţia" şi nu poate. E posibil ca să pronunţe creaţie, dar de scris să scrie creaţă. Am avut un coleg care scria scluptor. Ii explicam că se spune şi se scrie sculptor, el dădea din cap, in semn că ii e clar, dar scria tot scluptor. Ai scris iar scluptor, ii spuneam. Colegul se uita la cuvăntul de pe hărtie şi mă contrazicea: Nu-i adevărat, am scris corect, scluptor.
O VORBÃ... ZISÃ... la intămplare poate să funcţioneze ca un stigmat. Despre un cărturar cu o operă prodigioasă, o doamnă spune: "Da, săracul, dar n-a cunoscut femeia". De căte ori il intălnesc şi-l salut imi vine in minte vorba, cu inflexiuni de mare cunoscătoare a subiectului, a doamnei şi incerc să ghicesc in felul de a fi al omului semne ale păcatului de a nu fi cunoscut femeia. Cănd ii văd cărţile in librării, tot la asta mă găndesc, de parcă trebuia să fi fost un afemeiat ca să scrie tratate de istoria dreptului.
CÃ...ND OAMENII se săvărşesc din viaţă foarte bătrăni, e o impietate să vorbeşti de moarte şi de victoria ei. In pragul vărstei de o sută de ani, sfărşitul nu mai e treaba morţii, ci a timpului. Despre o femeie trecută bine de 90 de ani, copiii şi nepoţii nu spun c-a murit in somn, spun că n-a mai coborăt la micul dejun. Bunica, zic ei marcaţi de intămplare, cobora prima din camera sa la ceai şi asta ne-a mirat foarte tare că a intărziat. Toţi oamenii mor la un moment, par să spună copiii şi nepoţii, dar cum să intărzie bunica la micul dejun?
AM OBSERVAT un lucru ciudat, contrar legilor fizicii. O femeie frumoasă, care se ştie privită de bărbaţi şi vrea să se asigure că intorc toţi capul după ea priveşte drept inainte, aparent indiferentă, dar privirea ii rămăne totuşi in urmă. E ca şi cum ar avea o acoperire de 360 de grade. Cum naiba reuşesc să facă asta femeile nu inţeleg!
UN NEAMŢ, om de afaceri, excedat de multele paranghelii la care e invitat, e de părere că romănii nu sunt cheltuitori, că ei pur şi simplu strică banii. In limba romănă se spune că sparg nişte mii de euroi, in limba germană că strică nişte mii, pe care ar fi cazul să le folosească mai bine. Expresia "aruncă cu banii" nu există la fel in germană. Unde ii aruncă, de ce ii aruncă şi, la urma urmei, cum adică ii aruncă?, intreabă omul de afaceri. Vrei să spui că-i strică?
UN CITITOR, care-mi trimite la redacţie căteva poezii, le insoţeşte cu o scrisoare, in care mă lămureşte că are o "creaţă literară" bogată. Crezănd că e doar o greşeală, merg mai departe şi dau de formula "creaţa mea literară" şi apoi de "creaţa de zi cu zi". Omul vrea să scrie "creaţia" şi nu poate. E posibil ca să pronunţe creaţie, dar de scris să scrie creaţă. Am avut un coleg care scria scluptor. Ii explicam că se spune şi se scrie sculptor, el dădea din cap, in semn că ii e clar, dar scria tot scluptor. Ai scris iar scluptor, ii spuneam. Colegul se uita la cuvăntul de pe hărtie şi mă contrazicea: Nu-i adevărat, am scris corect, scluptor.
O VORBÃ... ZISÃ... la intămplare poate să funcţioneze ca un stigmat. Despre un cărturar cu o operă prodigioasă, o doamnă spune: "Da, săracul, dar n-a cunoscut femeia". De căte ori il intălnesc şi-l salut imi vine in minte vorba, cu inflexiuni de mare cunoscătoare a subiectului, a doamnei şi incerc să ghicesc in felul de a fi al omului semne ale păcatului de a nu fi cunoscut femeia. Cănd ii văd cărţile in librării, tot la asta mă găndesc, de parcă trebuia să fi fost un afemeiat ca să scrie tratate de istoria dreptului.
