Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziarul Financiar scria în numărul său de marţi: "În dezbaterea privind nivelul «corect» al randamentului la titlurile de stat, analiştii băncilor private - cele care în fond finanţează statul şi au un interes direct în obţinerea unor dobânzi cât mai mari - sunt mult mai vocali, fiind citaţi adesea inclusiv de agenţiile străine de presă - cum sunt Bloomberg sau Reuters".
Iar împotriva băncilor hrăpăreţe au luat atitudine, în respectivul cotidian, profesorii de economie Daniel Dăianu şi Nicolae Dardac. Primul susţine că "pe termen scurt nu se justifică o dobândă atât de mare" (7%), că "băncile caută să tragă o rentă (...) şi au prins statul la înghesuială", că "băncile nu sunt buni samariteni, vor să facă profit (...)". Cel de-al doilea apreciază că "băncile gândesc pe termen scurt", în contextul în care "anticipăm o inflaţie mai mică în anii viitori, băncile ar trebui să se mulţumească cu acest randament", pentru că "plasarea în credite (pentru sectorul privat) este destul de riscantă".
Da, numai că în vreme ce Daniel Dăianu consideră că nu se justifică o majorare a dobânzilor, pentru Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, acest lucru este cât se poate de firesc. El a declarat la începutul lunii august că reacţia pieţei monetare de a nu avea încredere sau de a spera că va obţine dobânzi mai mari de la buget este "absolut normală", întrucât ţine cont de evoluţia inflaţiei.
Iar dacă adăugăm şi declaraţia lui Isărescu din luna mai - "deficitul bugetar poate să aibă variaţii, dar, dacă îţi atingi ţinta cu arierate ale statului, este cea mai proastă soluţie" -, poziţia guvernatorului BNR relevă că Ministerul Finanţelor Publice (MFP) ar trebui să se împrumute în monedă naţională, să nu facă arierate şi să plătească dobânda pieţei.
Dar bineînţeles că Isărescu nu este deţinătorul absolut al adevărului şi poate că ar trebui detaliat de ce a crescut preţul pieţei de bani şi de ce trebuie să-l recunoască şi MFP. Faptul că bugetul statului nu-şi plăteşte furnizorii privaţi, făcând arierate, blochează economia şi apoi, cei din mediul privat, care suferă de pe urma faptului că statul îi lipseşte de lichidităţi, se finanţează la preţ din ce în ce mai mare de la bănci. Preţ în creştere pe care statul - adică, tocmai cel care văduveşte mediul privat de resurse şi le scumpeşte - refuză să-l plătească şi încearcă să "evadeze" în exterior, unde zice că pune la punct o strategie de finanţare echilibrată a deficitului bugetar între piaţa internă şi cea externă.
Şi o completare la cele spuse până acum: dacă Guvernul creşte taxele pentru că are nevoie de bani, atunci şi Banca Naţională ar trebui să majoreze dobânzile, pentru a preîntâmpina decapitalizarea economiei. Adică, în situaţia în care Executivul risipeşte banii pe care i-a luat de la sectorul privat, BNR e constrânsă să stimuleze economisirea. Mai mult, dacă nu se măreşte viteza de circulaţie a banilor, economia se blochează din punct de vedere financiar.
Iată de ce Băncii Naţionale nu-i rămâne decât să pună în practică ceea ce a sugerat guvernatorul Isărescu şi să mărească dobânda-cheie la şedinţa Consiliului de Administraţie din 29 septembrie. Asta pentru ca Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor, să nu mai poată susţine că băncile nu au argumente solide pentru a justifica creşterea substanţială a dobânzilor pe care le cer la licitaţiile de titluri de stat în lei, din moment ce BNR nu a majorat dobânda.
