x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cele doua cuvinte nationale

0
06 Iul 2004 - 00:00

Intr-o vreme m-am interesat de manuscrisul ramas de la un fost coleg de facultate. O intreaga carte privind cele mai frecventate doua cuvinte din dictionarele de subsol ale limbii romane.

Acele doua cuvinte dupa care, atunci cand trebuie scrise, se scrie doar un p urmat de puncte, puncte, iar cand sunt rostite, poate sa urmeze orice. Am aflat ca, intr-adevar, fostul meu coleg intocmise de capul lui, cat timp activase la Institutul de Lingvistica al Academiei, un studiu intins si exhaustiv asupra istoricului si folosintelor de toata starea, de la vladica la opinca ale celor doua cuvinte de patrimoniu sexual, dar ca, dupa ce a murit, cineva, nu se stia cine, ar fi pus mana pe manuscrise.

In 1994, cand am facut o ancheta cu titlu privat in cautarea persoanei socoteam ca nimic nu mai statea impotriva publicarii volumului cu o alcatuire acuzat stiintifica, dar interesand toata romanimea. Ca sa ne exprimam in termeni universitari si de piata, cererea ar fi existat dintotdeauna, iar acum aparuse si oferta. M-am dus la Institut, am intrebat de soarta lucrarii, am aflat ca avea cateva sute de pagini dactilo, ca era in faza de a fi tiparita si ca de ea stiau mai mult cutare si cutare. Insa cutare si cutare m-au indreptat, la randu-le, spre altii, care ar fi trebuit sa cunoasca indeaproape situatia. Pe masura ce se largea cercul stiutorilor se diminua stiutul. Confratele care isi insusise manuscrisul, afara de faptul ca ar fi putut fi un bigot sau un complexat sexual si profesional, pornit sa distruga cartea care-i amintea in permanenta de frustrarile sale, n-o furase desigur decat ca s-o publice. Sub ce nume era alta poveste. Nici eu nu ma aventurasem in recuperarea ei din motive caritabile. As fi vrut sa fiu implicat, sa am numele pe coperta interioara, fie si ca fost coleg si prieten al defunctului, ca om care a muncit pentru a o vedea in librarii.

Au trecut ani de atunci si cartea inca n-a iesit la lumina. Poate ca ancheta mea din 1994 il face prudent pe hot, poate si-a dat seama ca, indiferent cu ce autor ar aparea, cartea va deveni imediat subiect national, iar scandalul in jurul paternitatii va fi cu urmari. In fine, poate ca volumul nici nu exista, ci doar legenda c-ar fi fost terminat. Nimeni din cercetatorii de la Academie cu care am stat de vorba n-a avut manuscrisul in mana astfel incat sa-si fi bagat ca meserias nasul in el si sa certifice: "Da, domnule, l-am pipait si pot sa urlu - Este!".

Daca e asa, e si mai grav. Inseamna ca nici un lingvist nu s-a sesizat de bogatia si, la urma urmei, de provocarea, de legitimitatea inalta a temei. Ce Dumnezeu, doar sunt in discutie doua din cel mai des folosite o suta de cuvinte ale vietii de toate zilele! Unde-i atata cantitate, pudoarea devine prostie institutionalizata. Poate ca afland totul despre relatia de secole si milenii a romanului cu numele din popor ale organelor sexuale ne vom mai vindeca de nevoia de a le rosti tot timpul. Si cand se potrivesc, dar mai ales cand nu slujesc dialogul. E genul de dezvat care cere un soc. E intocmai ca la o boala. O pomenesti mult mai rar, cand stii de la un doctor destept ce-i cu ea. Altcumva, apelul permanent la cele doua cuvinte, cu tezaurul de injuraturi construit pe ele ne poate tine pe mai departe mandri de cat de inventivi si de pitoresti am fost si am ramas.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de