x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cele două măsuri ale preşedintelui: Oprescu versus Blaga şi Tismăneanu

0
Autor: Miruna Munteanu 05 Iun 2008 - 00:00

"Păi, eu vă mai spun minciuni..." – l-a luat gura pe dinainte pe Traian Băsescu marţi seară, la Realitatea TV. Sigur, şeful statului se referea, de fapt, la neadevăruri lansate împotriva lui de adversari politici. Dar gura păcătosului adevăr grăieşte...



"Păi, eu vă mai spun minciuni..." – l-a luat gura pe dinainte pe Traian Băsescu marţi seară, la Realitatea TV. Sigur, şeful statului se referea, de fapt, la neadevăruri lansate împotriva lui de adversari politici. Dar gura păcătosului adevăr grăieşte...

Cea mai gogonată şi mai insistent promovată dintre minciunile campaniei anti-Oprescu încearcă să-l prezinte pe doctor ca pe unul dintre responsabilii mineriadei de la 13-15 iunie 1990. Chiar dacă acesta a intrat în politică abia cinci ani mai tîrziu. Nu-i nimic, preşedintele ţării ne-a explicat cum păcatele lui Ion Iliescu l-au contaminat, retroactiv, pe Sorin Oprescu. Cică simplul fapt că a acceptat să stea, ani de zile, alături de autorul moral al mineriadelor reprezintă o dovadă certă de vinovăţie.

Intransigenţa lui Traian Băsescu funcţionează însă numai faţă de adversari. Pentru el şi pentru prietenii săi, şeful statului aplică o cu totul altă măsură. Incoerenţa discursului prezidenţial a devenit de-a dreptul halucinantă. La Realitatea TV, Băsescu şi-a fluturat cartea de muncă pentru a demonstra că, în momentul primei mineriade, nu era secretar de stat în Ministerul Transporturilor. A fost instalat în funcţie abia în octombrie 1990. La nici cinci luni, nu la cinci ani de la evenimente. El nu s-a contaminat retroactiv? Cum i-au permis necruţătoarele sale standarde etice să accepte demnităţile oferite de FSN-ul iliescian?

Cum de numele lui Sorin Oprescu este pătat de sîngele mineriadei, dar nu şi cel al lui Vasile Blaga, care era la acea vreme un fesenist de vază? Băsescu jigneşte nu doar memoria, ci şi inteligenţa electoratului, explicînd că Blaga s-a "rupt" de Iliescu atunci cînd a ales să-l urmeze pe Petre Roman, în februarie 1992. Ca şi cînd decizia ar fi fost motivată de o revoltă de ordin moral. Ardelean fiind, Blaga a avut probabil nevoie de un an şi jumătate ca să priceapă caracterul malefic al primei mineriade. Lui Stolojan i-a luat încă şi mai mult timp, dar iată că acum a reuşit să uite complet că în 1996 îi făcea campanie candidatului PDSR la Preşedinţia României.

O mostră şi mai flagrantă de dublu standard o constituie atacul imund declanşat de Băsescu la adresa "originii" contracandidatului lui Vasile Blaga. "Oprescu locuieşte în casă cu o stafie a trecutului", s-a indignat şeful statului (şi al campaniei PD-L), făcînd referire la tatăl incomodului finalist al cursei pentru Capitală. Surprinzătoare mîrlănie din partea unui politician care, nu demult, cerea menajamente pentru propria familie, considerînd drept inacceptabil tratamentul la care fusese supusă mezina sa, proaspăt propulsată la conducerea tineretului pedelist. Sigur, cazurile nu sînt similare. Spre deosebire de Elena Băsescu, tatăl lui Sorin Oprescu nu are ambiţii politice. Rămîne totuşi adevărat că părinţii şi copiii nu ni-i putem alege.

Preşedintele ne-a explicat însă că, fiind fiu de securist, Oprescu nu ar avea dreptul nici să deschidă gura: "Să nu vină să dea lecţii. Toţi avem educaţia pe care am primit-o". Este ciudat că Traian Băsescu raţiona complet diferit atunci cînd l-a numit pe Vladimir Tismăneanu în fruntea Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România. Cum de politologul a fost considerat perfect potrivit să traseze istoria oficială a epocii nefaste la instaurarea căreia părinţii săi contribuiseră direct? Nu, nu cred că ereditatea sau educaţia primită în familie îl descalifică pe Tismăneanu, deşi am convingerea că – măcar din considerente de imagine – nu numele său ar fi trebuit asociat controversatului raport prezidenţial. Băsescu nu a văzut însă nici un fel de impediment, deşi conflictul de interese era mult mai probabil decît în cazul lui Sorin Oprescu. La Primăria Capitalei, Oprescu nu are a se pronunţa cu privire la evenimente care l-ar putea implica pe tatăl său.

Preşedintele este însă capabil să se contrazică chiar şi în cadrul aceleiaşi intervenţii televizate. "Un independent nu poate guverna Bucureştiul", tuna el luni seară, explicînd că doar Blaga ar fi, prin urmare, o soluţie viabilă pentru Capitală. Apoi, tot restul emisiunii s-a străduit să convingă că Oprescu nu este un independent veritabil. Că are în spate întreaga maşinărie de partid a PSD-ului. Incoerenţa şi ipocrizia campaniei murdare orchestrate de însuşi şeful statului nu pot porni decît de la premisa că alegătorii sînt deopotrivă imbecili şi amnezici.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   editorial,   blaga,   oprescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de