x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cele doua realitati

0
Autor: Mircea Cartarescu 15 Noi 2005 - 00:00

Cata vreme Intifada s-a limitat la pamanturile sterpe din Orientul apropiat, vesticii si-au putut bea linistiti cafeaua citind ziarele de dimineata. Azi ei risca sa le fie zburata ceasca din mana de o piatra aruncata prin geam. E timpul ca omul occidental sa se trezeasca la realitate.

Revoltele de la periferiile Parisului si ale multor altor orase franceze sunt inalt simptomatice pentru noua turnura a lumii in care traim. Ele nu pot fi despartite de evenimentele de la 11 septembrie 2001 si de ceea ce-a fost numit "razboiul contra terorismului" care a urmat. Personal, vad in ele o prelungire a revoltei "lumii a treia", care si-a facut, intamplator sau mai curand nu, un fanion din Islam, contra civilizatiei si culturii occidentale.
Revolta este veche, acutizata de resimtirea Israelului ca pe un pumnal infipt (de occidentali) in inima lumii arabe, noua si teribila fiind doar mutarea hotarata, in ultimii ani, a teatrului operatiunilor chiar intre granitele, aparent inexpugnabile, ale lumii vestice. Cata vreme Intifada s-a limitat la pamanturile sterpe din Orientul apropiat, vesticii si-au putut bea linistiti cafeaua citind ziarele de dimineata. Azi ei risca sa le fie zburata ceasca din mana de o piatra aruncata prin geam. E timpul ca omul occidental sa se trezeasca la realitate.

Dar care realitate? Caci se pare ca tot ce se-ntampla de patru ani incoace (ca sa nu zic de patruzeci de ani), nelinistea, furia si frustrarea acelor multimi de barbati in camasi pe care le tot vedem demonstrand, arzand steaguri americane si israeliene, descarcand kalasnikovuri in aer, nu este de fapt o singura realitate, ci doua, diametral opuse si ireconciliabile, dupa cum ireconciliabile sunt ideologiile care le sustin. Discursul de stanga ne vorbeste despre legitimitatea revoltelor, despre saracia si lipsa de viitor a lumii arabe, despre aroganta provocatoare a opulentei lumi occidentale, singura vinovata de ceea ce se intampla. Pentru stangisti, civilizatia occidentala globalizata e o amenintare la adresa celorlalte culturi, carora nu le este prin nimic superioara (relativismul cultural spune ca toate comunitatile umane sunt echivalente, indiferent daca una l-a produs pe Einstein iar in alta nu s-a descoperit inca metalul), ba chiar dimpotriva. Asa incat "revolutiile" lumii a treia si chiar terorismul sunt legitime, fiind doar un raspuns la agresiune. Umanitatea adevarata trebuie cautata printre saracii lumii, iar daca acestia folosesc, de pilda, atentatori sinucigasi sau alte metode violente, e pentru ca nu au arme comparabile cu arsenalele occidentale. Razmeritele tinerilor maghrebieni din Franta sunt explicate de discursul de stanga in acest context: vinovatii adevarati sunt francezii instariti care-au lasat sa se dezvolte la periferiile lor bidonville-uri sumbre, unde somajul, saracia si delincventa sunt in floare. Provocati de politie, bietii tineri n-au avut alta iesire decat revolta impotriva unui sistem nedrept.

Discursul de dreapta genereaza o cu totul alta realitate. Pentru el, lumea araba si in general lumea a treia sunt evident inferioare in privinta culturii si civilizatiei fata de lumea apuseana, care a dat marea stiinta si marea arta a umanitatii. Corupta, primitiva, dezorientata, ramasa pe o treapta depasita a civilizatiei, lumea a treia se agata de o religie fundamentalista in incercarea de a distruge o civilizatie pe care n-o intelege si in care nu se poate integra. Inflorirea terorismului, crimele monstruoase impotriva unor oameni nevinovati si fara aparare arata fanatism si dezumanizare. Cohorte de imigranti au luat cu asalt, de decenii, Europa si Statele Unite, citadelele civilizatiei, doar ca sa devina dusmani interni, mai vicleni si mai periculosi decat cei din afara.

Intre aceste doua discursuri, pe care le consider doua esecuri de a intelege ce se intampla, care e de fapt realitatea "reala", neideologizata si nepartinitoare? In aceasta clipa nimeni nu pare sa stie. Dar devine tot mai evident faptul ca utopia unei lumi a tolerantei si a dialogului, asa cum s-a conturat ea dupa 1968, s-a destramat ca un vis frumos si naiv. Multiculturalismul postmodern, cu toate miscarile sale de emancipare a minoritatilor si defavorizatilor, pare sa produca - efect secundar aberant - la fel de multa ura si intoleranta ca si autoritarismul anterior. Nu e prima data cand un proiect generos duce la sporirea inutila a suferintei din lume. Nu mai avem, e drept, discriminare de clasa, rasa, sex, varsta sau religie (cel putin in formele arogante din trecut), dar avem "razboaie culturale" rasiale, de gender, religioase etc., deloc mai lipsite de consecinte dureroase...

Solutia pentru domolirea revoltelor? Iarasi dilema ideologica: mai multa libertate (oportunitati, locuri de munca, toleranta la deosebirile culturale) sau mai mult control (securizarea frontierelor, expulzari, centre de reeducare)... Ambele cai iluzorii si ineficiente.

Iar o a treia cale nu s-a conturat inca.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   lumii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de