Cenaclul suprarealist de la Bucuresti

Eram tentat, la fel ca multi dintre dumneavoastra, sa spun din cand in cand ca ceea ce se petrece pe scena noastra publica de la o vreme incoace este science-fiction curat. Pe urma mi-am dat seama ca gresesc, cel putin din punctul de vedere al teoriei genurilor literare. Avem de a face, in politica damboviteana, cu numeroase evadari din realitate, dar ele au loc dezordonat, la plesneala. Fictiunea stiintifica e grijulie cu cititorul, ii explica mereu cum functioneaza masinaria cu care calatoresti in timp sau ce contine substanta care te face invizibil. Cand politicianul roman iese din decor o face haotic, de amorul artei. El vrea ca noi sa-l credem pe cuvant, vrea ca lumile lui tulburi sa devina si ale noastre, fara cercetari, fara explicatii, probabil in baza autoritatii cu care il investeste vremelnic o functie sau alta. Aici nu e vorba despre science-fiction, ci despre suprarealism curat. Sau poate de subrealism, pentru ca viata politica romaneasca bate orice gen literar. De mai bine de doua saptamani, de pilda, Partidul Democrat spune ca Parlamentul trebuie sa se dizolve daca un eventual referendum privind destituirea presedintelui s-ar solda cu un rezultat negativ. Citirea atenta a celor cateva pagini din Constitutie care se refera la legislativ arata insa ca asa ceva nu e posibil. Parlamentul nu poate fi dizolvat de nimeni si nu se poate dizolva nici macar de unul singur, cu exceptia unei situatii unice, despre care nu e vorba acum: imposibilitatea formarii unui guvern, dupa epuizarea tuturor etapelor prevazute de lege.

Condus, macar teoretic, de un profesor de drept constitutional, PD-ul pledeaza continuu pentru aplicarea unor texte de lege care nu exista, pentru punerea in miscare a unor mecanisme care nu s-au inventat pe plaiurile noastre. Se dau stiri serioase cu aceste elucubratii, au loc dezbateri televizate in legatura cu ele. Maine am putea discuta, in aceeasi logica, despre ce trebuie facut ca sa ne ferim de revarsarile Nilului sau cum sa scapam de supraproductia romaneasca de computere. Presedintele face si el parte din cercul suprarealist (sau subrealist). Cand tocmai se pun in miscare mecanismele pentru alegerile europene, care au loc peste tot pe baza de lista, domnia sa propune un referendum despre votul uninominal. Si asta cat mai repede, intr-o luna! Adica o luna pentru tot mecanismul decizional care sa declanseze un referendum, pentru organizarea si bugetarea lui, dar si pentru campania de informare, absolut obligatorie. Mai adaug faptul ca e un referendum legat de o problema cu care aproape toata lumea e de acord in principiu, dar nu in detalii - care, oricum nu pot fi rezolvate prin referendum. De aceea, in Elvetia exista si referendumul legislativ, nu numai cel consultativ. La noi insa referendumul legislativ nu exista!!

Primaria Capitalei face un sondaj ca sa vada daca soferii vor parcari, MAE propune ca ambasador la Londra un comentator de fotbal, iar Ministerul Agriculturii interzice transhumanta si negotul cu telemea invocand norme europene care nu exista. Se anunta, pentru a cata oara, inceperea lucrarilor la autostrada peste doua saptamani. Se comanda si se platesc in nestire studii de consultanta pentru lucrari care nu se vor face niciodata. Nu sunt pagini de literatura suprarealista? Nu ne conduc, de fapt, niste artisti? Peste tot, imprejurul nostru, politicienii guverneaza realitatea, sau macar incearca sa o faca. La noi, ei o genereaza ca niste demiurgi. Si fata in fata cu atata arta, nu poti sa nu ramai tablou.

PS: Pentru cumparatorul tabloului de la Alis, reprezentand o copie de pe o lucrare a lui Tizian (si pentru "expertul de arta" Romosan), o informatie utila: tabloul original, "Alegorie", se afla la Viena, la Muzeul National; cf. TIZIAN, DES MEISTERS GEMÄLDE IN 368 ABBILDUNGEN HERAUSGEBEN VON OSKAR FISCHEL - FÜNFTE, VERMEHRTE AUFLAGE, DEUTSCHE VERLAGS-ANSTALT STUTTGART BERLIN UND LEIPZIG, p. 272.