Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Discursul fotbalului cu identitate domestică devine tot mai interesant. Rezultatele primelor patru meciuri ale etapei cu numărul 21 (cele disputate până la ora când scriu aceste rânduri) se înscriu perfect în context. Ele nu mai pot fi citite în cheia de cod a vechilor obişnuinţe.
Discursul fotbalului cu identitate domestică devine tot mai interesant. Rezultatele primelor patru meciuri ale etapei cu numărul 21 (cele disputate până la ora când scriu aceste rânduri) se înscriu perfect în context. Ele nu mai pot fi citite în cheia de cod a vechilor obişnuinţe.
Gheorghe Ştefan, Ceahlăul fotbalului din Piatra-Neamţ, are acelaşi cod numeric personal cu care se legitima şi pe vremea folcloristelor. Omul nu s-a schimbat. Îi merge bine, e sănătos la trup şi viguros în conturi, dă ora exactă la primăria nemţeană şi nici nu se poate plânge că a intrat în dizgraţie. Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu i-au fost musafiri la vedere în trăsura sa de protocol zero, Piţurcă a adus naţionala pentru meciuri oficiale la Piatra-Neamţ şi, de curând, i s-a promis lui Ştefan o finală de Cupa României sub Pietricica. Mulţi s-au grăbit să interpreteze aceste gesturi în limbaj cooperatist. Vezi doamne, Pinalti ar fi fost legitimat, sub pecete federală, ca înalt dregător în liga lui Mitică. Dar Ceahlăul lui Gheorghe Ştefan a retrogradat o dată, şi-a cumpărat locul în prima divizie din cherhanaua tulceană, iar acum riscă din nou derapajul spre eşalonul secund. Farul Constanţa i-a dat ultimul brânci vinerea trecută. Gheorghe Ştefan tună şi fulgeră împotriva arbitrajului, pretinde că echipa sa este victima unor făcături oculte. Nu ştiu câtă dreptate are Ştefan. Pot observa însă că în nici un caz nu este vreun protejat al federaţiei. Semn bun, dovadă clară a faptului că una-i paranghelia, şi alta-i trezia.
Rezultatul de egalitate pe care Vasluiul l-a realizat sub ochiul de-acasă al Bistriţei reprezintă o altă dovadă a falimentării cooperativei. Victimele ideilor puţine, dar fixe insistă în rutina lor gânditoare pe clişeul atotputernicului Tata Jean. Dacă ar fi avut mintea la purtător ar fi înţeles prigorile că aducerea lui Ioan Ovidiu Sabău la Gloria Bistriţa a fost gestul prin care Jean Pădureanu a semnalizat schimbarea de macaz. Şi nu s-ar mai fi minunat atunci când Cornel Dinu l-a inclus pe Jean Pădureanu pe lista scurtă a oamenilor de onoare din fotbal. Listă pe care, iată, nu au încăput câţiva colegi de Groapă ai Procurorului. Semnul de întrebare în legătură cu această discriminare a aproapelui este posibil să fi primit răspuns prin rezultatul meciului de la Mioveni. Anunţata demisie a lui Sorin Cârţu dă consistenţă suspiciunilor.
Discursul fotbalului devine tot mai clar. Vechea cooperativă şi-a dat obştescul sfârşit. S-a privatizat şi ea. Dacă vrem să aflăm chipul noilor ciofligari din fotbal nu trebuie să mai privim în trecut.
