x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Chestiune de caracter

0
Autor: Tudor Octavian 08 Ian 2010 - 00:00
Până la vârsta de 46 de ani şi două luni, mai exact până la data de 17 septembrie 2001, Vasile Marzuchi, un onest funcţionar de la cadastru, a fost om de caracter. L-a ajutat şi numele, pentru că lumea credea c-ar fi aşa, mai de departe, neam de japonez, iar japonezii sunt de cuvânt. De fapt, ar fi trebuit să-l cheme Vasile Măzăriche, însă notarul care i-a trecut numele pe certificat, pe lângă că n-avea şcoală, era şi surd şi beat.

Toţi cei şapte copii ai lui Ion Măzăriche aveau nume aiurea, cum ar fi Mariean, Crnelia, Angilica, Petrocă sau Costiclă, lucru care le-a şi folosit în viaţă, dar le-a şi dăunat. Dar asta e cu totul altă poveste. E povestea nenumăratelor nume stâlcite de notari şi de funcţionari de primării analfabeţi, care fac din onomastica noastră un permanent motiv de studiu. Domnul Marzuchi a avut până la o vârstă atât de înaintată caracter deoarece n-a ştiut cât trebuie să ceri, dacă ar fi cazul să fii cumpărat de un partid sau de un avocat veros. Devenind membru al unui partid, i s-a impus să cotizeze cu o sumă frumuşică.

Se ştie că membrii de partid sunt de două feluri: cu trecut sau cu viitor în politica mare. Pentru politica mică, de comună, de cartier sau de târg, merge şi cu bani mai puţini. Cu bani mai puţini poţi să-ţi păstrezi chiar şi o parte din caracter. Aici e deosebirea dintre afaceri şi politică. În afaceri, renunţi la caracter pentru bani, în politică plăteşti ca să devii un om de doi bani. Nimic nu ne e dat de la natură pentru toată viaţa. Nici măcar talentul. Câţi compozitori n-au rămas în repertorii cu un singur tango sau doar cu un cântec de dragoste?

Numărul artiştilor cu un talent scurt e foarte mare. Până când mor, se bucură de talentul întreg doar câţiva, dar şi între aceştia numai unul, doi de un mare talent, restul rezistă cu talente mici şi mijlocii. La cei 3.000 de euro, câţi i s-au cerut lui Marzuchi ca să fie cooptat fără stagiu direct într-un comitet executiv local, se poate spune că n-a fost vorba de un mare caracter, vândut la un preţ mic, ci de un caracter mic tranzactat pentru o sumă modică. Adică mică. Unii sunt miloşi o săptămână, se cunosc şi cazuri de doamne care au fost devotate până la adânci bătrâneţi soţilor lor, cu excepţia unei excursii de o zi prin sindicat la Ruse. Am avut un coleg care mi-a mărturisit speriat că i-a furat bursa altui coleg şi că a simţit că-i e ruşine mai bine de un an.
Să-ţi fie ruşine un an e o performanţă!

Toate sentimentele au o scadenţă, toate slăbiciunile ies din termenul de garanţie după o vreme. Caracterul cere antrenament, învăţătură, îndârjire, o definiţie personală. Domnul Vasile Marzuchi a mai avut, ca membru de partid cu funcţie de conducere în plan local, o zvâcnire de caracter, când a început să-şi recupereze cei 3.000 de euro investiţi în politică de la fraierii care nu-şi dădeau seama că toate locurile rentabile sunt ocupate şi veneau la spartul târgului să cotizeze unii chiar şi din pensie. O zvâcnire de caracter mai lungă, de un ceas şi ceva. Fapt care nu l-a împiedicat să doarmă noaptea bine şi să se trezească odihnit.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de