x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Chestiunea agricolă" şi avertismentul de la Bruxelles

0
Autor: Daniel Daianu 17 Oct 2007 - 00:00

Este secretul lui Polichinelles că avem probleme mari in agricultură; terenuri foarte fărămiţate, slabă dotare cu maşini şi echipamente, sisteme de irigaţii ce acoperă foarte puţin din cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil, o infrastructură de inceput de secol al XX-lea, adică la distanţă astronomică de ceea ce intălnim in ţările dezvoltate din Uniune.



Este secretul lui Polichinelles că avem probleme mari in agricultură; terenuri foarte fărămiţate, slabă dotare cu maşini şi echipamente, sisteme de irigaţii ce acoperă foarte puţin din cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil, o infrastructură de inceput de secol al XX-lea, adică la distanţă astronomică de ceea ce intălnim in ţările dezvoltate din Uniune. "Chestiunea rurală", care obseda politicieni şi economişti romăni (Madgearu, Georgescu-Roegen etc.) in perioada interbelică, persistă. Cănd afirm că persistă am in vedere şi numărul mare de cetăţeni (peste 35% din populaţia ţării) care trăiesc in mediul rural; dintre aceştia numeroşi fiind cei care practică o agricultură de subzistenţă.


Contextul schiţat mai sus explică de ce mult (circa 40% din 30 de miliarde de euro) din fondurile europene alocate Romăniei pentru perioada 2007-2013 sunt destinate agriculturii (inclusiv subvenţii directe pentru fermieri), modernizării rurale in general. Logica utilizării fondurilor structurale şi de coeziune vizează clar economia relativ săracă a Romăniei. Dar, aşa cum descoperă tot mai mulţi oficiali şi cetăţeni autohtoni, folosirea banilor europeni nu este un dat; există proceduri de respectat, sunt necesare proiecte temeinic elaborate şi, mai ales, trebuie ca administraţia publică (centrală şi locală) să-şi facă bine treaba.


Auditurile din anul 2007 au revelat, fără excepţie, deficienţe majore in punerea la punct a Agenţiei pentru plăţi. Nici logistica necesară (informatizarea sistemului de evidenţă) nu este pusă la punct. Şi un alt aspect semnalat de media: probleme mari cu cadastrul, cu identificarea celor care sunt eligibili să primească subvenţii directe. Mai precis, ar exista o supracerere in raport cu numărul celor indreptăţiţi să primească subvenţii directe.


Este posibil ca neclarităţile să fie amplificate şi de multele tranzacţii care se fac cu terenuri agricole; unele dintre aceste terenuri trec din extravilan in intravilan şi, automat, nu ar mai fi destinate utilizărilor agricole. Au loc consolidări de terenuri pentru desfăşurarea de agricultură rentabilă (la noi media suprafeţelor este de circa 2 ha, in timp ce in Uniune pragul de rentabilitate trece de 70 ha), cu capital autohton sau din afară. In aceste condiţii, apariţia de informaţii confuze şi dificultatea pentru funcţionarea cadastrului nu sunt de neinţeles.


Merită să avem in vedere un aspect care priveşte Uniunea, in ansamblu, in privinţa fondurilor structurale şi de coeziune. In 2006, presa din UE a vorbit cu amănunte despre mari cazuri de fraudare a utilizării banilor UE destinaţi subvenţiilor pentru fermieri. Scandalul a fost mare. O serie de ţări (Grecia, Portugalia, Spania, dar şi Germania, Franţa, Olanda etc.) au fost obligate de Comisie - pentru prima dată in istoria Uniunii - să returneze o parte din sumele primite de fermieri. Menţionez acest episod pentru a inţelege de ce teama este cu atăt mai mare in cazul unei ţări (Romănia) care are o administraţie publică slabă, care are dificultăţile menţionate mai sus in privinţa funcţionării cadastrului, a agenţiei de plăţi etc. Şi cum la corupţie suntem "fruntaşi" - cel puţin ca percepţie - nu are de ce să ne surprindă avertismentul primit de la Bruxelles: 25% din aproximativ 450 de milioane de euro pentru subvenţii este posibil să nu intre in visteria Romăniei.


Ministrul Dacian Ciolos are o misiune parcă imposibilă şi iar avem nevoie de "ingăduinţa" oficialilor de la Bruxelles. Dar chiar dacă am beneficia, finalmente, de ea din nou, mingea rămăne in terenul nostru. Funcţionari publici de inalt rang, demnitari care nu onorează statutul şi mandatul pe care il au aduc deservicii nu numai numelui propriu, dar fac mare rău ţării. Fără competenţă şi cinste se impiedică rezolvarea "chestiunii rurale" ca şi a altor provocări pentru societatea romănească.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de