x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Chiaburii de stânga

0
Autor: Tudor Octavian 14 Oct 2009 - 00:00
Politicienii noştri de stânga sunt toţi avuţi, iar unii putred de bogaţi.
Ce motive are un om, care n-avea cum să adune avere prin mijloace oneste şi care cotizează din greu la partid, pentru mandatul din Parlament să facă politică de stânga, eu unul nu înţeleg. Mi-l şi imaginez cum ia masa laolaltă cu alţi îmbuibaţi la un restaurant de fiţe şi cum discută evlavios cu aceştia despre sărăcie şi săraci.

Un chiabur poate să-i ţină partea unui nevoiaş doar din milă, nu din ideologie. Poate că există şi ţări în care partidele de stânga sunt conduse de inşi din clasele de jos, dar m-aş mira ca noi să avem lideri rupţi în fund. Prin definiţie, şefii sindicatelor nu pot fi decât de stânga.

Dar, dacă ştie cineva un singur activist de sindicat aflat în funcţie de 20 de ani, care nu s-a închiaburit, sunt gata să-i ridic statuie! Şefii unor grupări sindicale locale, da, pot fi încă lefegii cu venituri modeste. Însă şi aceştia se ţin o vreme de stânga în speranţa unor rosturi de dreapta mai bine plătite. Politica de stânga e un instrument, nu un fapt de conştiinţă. Mila dreptei, pentru categoriile defavorizate, e un sentiment general uman, turnat uneori în nişte legi compensatorii, nu o conciliere cu stânga. Stânga românească e o maimuţăreală şi un mod de a continua minciuna comunistă. Nici activiştii de partid comunişti nu erau nişte sărăntoci.

Se făceau activişti ca să-şi asigure un trai de dreapta. Activiştii comunişti erau dreapta stângii. E destul să-i vezi la faţă pe pesediştii care se rup acum de nucleul Geoană ca să instituie - zic ei - "adevărata stângă" şi ţi se face silă. Numai vechi politruci, cu afaceri oneroase şi conturi grase în bancă! Societatea de după 1990 nu avea cum să nască o politică de stânga reală, pentru că drumul cel mai scurt către jaf şi avere a fost şi a rămas politica. De aceea se şi mută politicienii de la stânga la dreapta şi iarăşi la stânga fără complexe ideologice. Burta la români e un semn al bunăstării, iar burta la politicieni, şi unul de prestigiu în partid.

Aripa Cozmâncă din PSD se anunţă a fi una de pântecoşi şi de cefe groase. Acolo, în ceafă, o să-i doară pe activiştii "adevăratei stângi" a lui Cozmâncă de soarta claselor muncitoare. Stânga parlamentară e o ipocrizie europeană. Grevele nu pot fi conduse din Parlament, nici sindicatele puternice nu-s apendice parlamentar.

Ca mod de acţiune şi efect politic, stânga e opoziţia din afara Parlamentului la Parlament. E presiunea pe care o exercită clasele de jos asupra dreptei de la putere. Indiferent ce nume îşi dă, puterea e întotdeauna de dreapta, fiindcă puterea nu-i de conceput fără bani. Bogaţii nu se simt cu adevărat puternici dacă nu-şi condimentează prezenţa în circul politic cu un dram de doctrină de stânga. Dă bine la imagine. Iar parfumul de ciorbă de cartofi, între caviar şi cotletul de viţel, mai taie din damful averii făcute pe spatele sărăcimii.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de