x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Chirurgie pe viu

0
Autor: Magda Marincovici 02 Mai 2011 - 12:27

Povestea cu desfiinţarea şi comasarea spitalelor e de mai multe ori sortită unui deznodământ trist. A debutat brusc cu tăierea de pe listă a unor spitale fără să se ţină seama de nici un criteriu. A continuat cu o cascadă de vaiete şi comentarii, după care s-a lăsat liniştea. Pentru că înjumă­tă­ţirea numărului spitalelor, asemănătoare unei operaţii chirurgicale efectuate fără anestezie – că aşa-i în timpurile de criză! –, continuă.

Cel puţin aşa mă asigura, în mod admirativ, un reputat profesor doctor: „Când ungurul îşi pune în gând ceva, nu se lasă până nu-l duce la capăt”. De altfel, operaţia asta fără anestezie pe un trup chinuit de boli şi lipsuri a reuşit, pe lângă ne­mulţumiri reale şi disperări teatrale, să scoată la iveală o mizerabilă polarizare a elitei medicinei noastre. În liniştea asta dinaintea furtunii se clocesc planuri egoiste şi se trag sfori pentru a salva ce se mai poate salva. Şi dacă scopul ar fi unul nobil, în folosul comunităţii, chiar că sunt scuzate mijloacele. Trist este deznodământul din cauza intrigilor.

Dar şi din cauza ipocriziei. Mulţi profesori se afişează extrem de convinşi de beneficiile acestei operaţii. „Ştiţi foarte bine că n-avem un spital cu toate specialităţile, de nivel european!”, îmi reamin­teşte reputatul profesor. „Dar din comasa­rea unui institut, unic în ţară, cu un spital de urgenţă niciodată nu va rezulta un spital la standarde UE. Iar desfiinţarea reţelei de cardiologie într-o ţară în care se moare cel mai mult din cauza bolilor de ini­mă nu poate fi în folosul sănătăţii publice”, am replicat eu. Când toţi ştim că în spatele acestei plase de intrigi şi sub stratul gros de ipocrizie se piteşte doar scopul personal, chiar că-mi explic de ce „ungurul” chiar îşi va duce la capăt operaţia fără anestezie.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de