x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cincisprezece

0
Autor: Marius Tucă 08 Mar 2005 - 00:00

Imi este cat se poate de clar: am o obsesie! Si ea poarta un nume: cincisprezece! Este vorba de cei cincisprezece ani postrevolutionari!

Vreau, nu vreau, ma intorc mereu la aceasta perioada a tranzitiei vesnice.
Cincisprezece! E o cifra rotunda care a strans in ea destinul nostru mai mult decat ne-am putea inchipui. Probabil ca acesti ani vor deveni obiect de studiu abia atunci cand ei nu vor mai fi o povara pentru cei care se vor incumeta sa faca acest lucru. Si vor trebui, mai ales, s-o faca fara ura, fara pasiune, fara nimic, doar cu detasare.

La inceput, tentatia de a-i sterge va fi mare. Asa cum s-a intamplat imediat dupa decembrie ’89, cand s-a dorit stergerea anilor de comunism de pe harta suferintei noastre.

Ca si cand acei ani n-ar fi existat, ca si cand generatiile care au trait acei ani ar fi trebuit sa ramana fara trecut, fara amintiri, treziti ca noi dintr-un experiment la care au fost supusi fara voia lor, ca si cand viata lor ar fi fost o iluzie, ca, de altfel, tot ceea ce au trait in acea perioada.

Asa se va intampla si cu cei cincisprezece ani postrevolutionari - ce pompos suna - care vor fi renegati de toata lumea, considerati ca fiind pubertatea unei Romanii aflate in cautarea identitatii sale.

Prea grabiti sa-si traiasca prezentul, oamenii vor uita de cei cincisprezece ani ca de un vis urat, ca si cand nu l-ar fi visat ei, ca si cand Romania in tot acest timp s-ar fi aflat in transa. E nedrept!

"Cincisprezece" inseamna anii in care s-a turnat fundatia unei Romanii smulse cu sacrificii enorme dintr-un trecut la randul sau uitat, cincisprezece inseamna anii de nesomn, anii supravietuirii noastre si, in cele din urma, cincisprezece inseamna anii devenirii noastre. "Cincisprezece" au fost anii scosi la lumina pe care i-am vazut in toata splendoarea lor, de oricare natura a fost ea.

Cine-si mai aminteste, de exemplu, de evenimentele anilor ’74-’89, ca tot cincisprezece ani s-au scurs? In acest interval, libertatea este cea care ne-a facut sa nu uitam nimic din ceea ce am trait in acesti "cincisprezece" ani, de la "Nu ne vindem tara" pana la "Iliescu apare - soarele rasare!".

Asadar, poate ca, inainte de orice, "cincisprezece" inseamna libertate. Imi imaginez cei cincisprezece ani intr-o carte de istorie si ma sperie gandul ca n-am sa regasesc nimic din ceea ce am trait noi in aceasta perioada de gratie in paginile sale.

Iar cand ma gandesc la ce va ramane din memoria colectiva despre acesti cincisprezece ani, pur si simplu ma inspaimant! Daca va ramane cumva doar sloganul "Sa traiti bine!"?
Citeşte mai multe despre:   editorial,   cincisprezece

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de