Cine a dat foc Romei?

In sfarsit, poporul se misca. In sfarsit, ultimele mizerii ale lui Basescu, interpretate golaneste la televizor, intr-un imens dispret pentru natia care, intr-un moment nefast, l-a fabricat, re­u­sesc sa insulte si sa ingretoseze. Depasind limitele suportabilului, ele aprind chibritul ud si amortit al re­voltei care, in mod surprinzator, sca­para. Oamenii scandeaza si in Piata Universitatii, si la Galati, Brasov sau Cluj, 'Jos dictatorul!', 'Afara cu clica de nemernici!'.

Ecoul, multiplicat, cu­prinde tara. Poporul de 'prosti' nu mai e un popor de prosti. Le­gu­mele peste care, desfacut la prohab si ha­haind, urineaza Basescu se scutura. Starea de inhibitie se ridica si oa­menii fac primul gest de a-l goni pe profanator. Cetateni altfel asezati, ta­cuti pana ieri, doctori, profesori, pen­sionari, meseriasi care isi au locul in angrenajul unei vieti inca normale, ies in strada. Un cetatean care spune ca a absolvit trei facultati striga din ra­runchi spre un microfon pe care-l des­­copera in preajma ca nu mai poa­te, ca nu se mai poate, 'sa dispara sca­­lambatul asta cu toate curvele lui'. La cine s-o fi referit? – am datoria sa ma intreb ca ziarist.

Ce l-a determinat pe acest cetatean cu carte, ingrijit im­bracat, cu maniere in viata sa normala, sa-si schimbe vorbele in bici? Clipa a coincis cu aceea in care Ba­ses­cu il da afara pe doctorul Arafat, ex­­p­onent al unui sistem de sanatate 'ne­reformat' si il pune in locu-i, pe post de pionier al revolutionarelor 're­forme', pe Ciuhodaru, simbol al traseismului politic, al celei mai joase specii de politicieni gretosi, arivisti, fara rusine si scrupule. Ei bine, cu toa­te ca Basescu a comis in 'n' si­tu­a­tii inlocuirea unor oameni valorosi cu lichele, de asta data miscarea nu i-a mai iesit.

Pana si nemerituosul mi­nistru maghiar al Sanatatii a simtit ne­voia unui gest de demnitate, scuipandu-l afara pe promovatul Co­trocenilor. E o recapitulare de acum tarzie. Incerc, dupa o noapte alba, sa asez, daca e posibil, in ordine, ce s-a petrecut ieri in centrul Capitalei. Pe fondul unor demonstratii de revolta in­darjita, dar pasnice in expresia ma­nifestarii stradale, in care oamenii cereau apasat demisia lui Basescu si a clicii lui, au aparut brusc asa-zisii ultrasi, fanaticii stadioanelor, pusti, unii dintre ei fara nici un Dumnezeu, care au dat foc Capitalei.

Mai de­vre­me, sub privirile ingaduitoare ale gra­da­tilor vazuti si nevazuti, si-au stivuit pi­e­troaiele, recuzita de sticle incendiare, anvelopele. Dezastrul care a ur­mat, soldat cu raniti din randurile lor si ale jandarmeriei, cu victime in­tre gazetarii Antenei 3 (de ce s-au su­pa­rat ei tocmai pe slujbasii fideli ai in­formarii poporului?) a deturnat grav sensul anti-basesc al demonstratiilor de pana acum. Studentii, atentionati de parinti, au facut, multi dintre ei, cale intoarsa, pentru a nu fi luati drept hu­li­gani si pisati de jandarmi. Protestatari carora le repugna violenta au plecat tristi spre casele lor.

Vocile care scandau 'Jos Basescu!' nu s-au mai auzit, facand loc unui zgomot asurzitor in chimia caruia incapeau urlete, geamuri care se sfaramau de caldaram, sirene de pompieri, flacari. Cine a castigat din deturnarea sensului legitim al revoltei populare care, de la o zi la alta, lua proportii, cla­ti­nand pentru prima oara scaunele pu­tu­roase ale unei puteri corupte si in­gam­fate? 'Niste viermi', conclu­zi­o­nea­za unul dintre lacheii puterii, re­ferindu-se la protestatari. Care pro­tes­ta­tari, cei adusi – de cine oare? – sa sfarame randuiala, cea care mai e, a Capitalei sau cei care strigau 'Jos Basescu!'?

Fireste, viermi suntem noi cei care cerem, unii in scris, altii pe strada, eliberarea de sub me­teh­ne­le celui mai perfid individ care a fost vreodata – impotriva Romaniei – la car­ma Romaniei. Nemernici sunteti voi, protestatarii, zice Becali, redeve­nit servitor al fincterelor ascunse ale lui Basescu, fiindca aparam un arab im­potriva presedintelui. Al cui pre­se­dinte? Al meu, zice europarlamenta­rul, care are si o echipa de fotbal cu re­cunoscuta galerie. Sa fi consimtit si oierul la diversiunea din Bucuresti? Greu de raspuns. Pre­se­din­tele lui Becali tace deocamdata. Tacand el, tace si Guvernul, tac serviciile, tac ins­titutiile toate ale pu­terii. Pregateste ceva Basescu? Cu certitudine.

Dupa noaptea pe care tocmai am in­cheiat-o, incercand sa insir aceste ran­duri, mi-a venit in minte – de ce oare? – incendierea Romei sub im­pa­ra­tul Nero. Imparatul da foc Cetatii Eterne, iar serviciile lui au grija sa propage ideea ca vinovati sunt crestinii, secta religioasa inca ne­de­fi­nita atunci. Sunt culesi de pretorieni, aruncati in temnite, torturati. Din ordinul lui Nero, 'incendiatorii' Romei sunt inveliti in parafina si folositi ca torte vii pe strazi, iar altii sunt aruncati leilor, spre deliciile plebei, care se simte razbunata asistand cum sunt sfartecati de fiare in arene. Basescu a reusit intotdeauna sa rupa in doua societatea romaneasca si sa asmuta o parte impotriva celeilalte. Si de asta data a reusit ceva – sa inchida in case niste oameni care altfel ar fi iesit sa-si proclame nemultumirile. Mai mult nu va reusi, asa cum n-a reusit sa convinga poporul ca sistemul de sanatate e distrus de parintele SMURD si modernizat de lichele politice.

Nu mai tine. Opozitia, anesteziata pana acum si lipsita, zice ea, de sprijinul societatii civile, are, iata, sansa sa coaguleze, in intelesuri politice vitale, acest sprijin neasteptat. E bine ca nu s-a bagat, fiindca ar fi omorat revolta. Acum insa e timpul sa arate ca este. E timpul sa se bage si sa lupte, nu sa mimeze lupta. E timpul sa nu ne mai lase doar pe noi, zi­a­ristii, sa devenim torte pe strazi, asa cum a patit un angajat al Antenei 3. Acest blestem pentru tara trebuie sa se incheie si se va incheia, sunt convins. (Luni, orele 7)