x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cine are părinţi pe pământ, nu în gând

0
Autor: Florin Condurateanu 29 Ian 2019 - 07:00
Cine are părinţi pe pământ, nu în gând


„Au plătit cu viaţa lor ale fiilor erori, Doamne, fă-i nemuritori pe părinţii care mor!”. Florin Piersic şi-a iubit enorm părinţii, mama lui era icoana sub care mărşăluia prin viaţă. La întâlnirea cu publicul în cinematograful din Cluj ce-i poartă numele, unde şi-a sărbătorit împlinirea celor 83 de ani, Florin a recitat cu bob de lacrimă în ochi formidabilele versuri despre părinţi născute din geniul lui Adrian Păunescu, „Repetabila povară”: „Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând, mai aude şi-n somn ochii lumii plângând!”. Tatăl, doctorul Ştefan Piersic, a fost şeful medicinei veterinare din Bucovina răpită de marile puteri, s-au evacuat când se auzeau şenilele tancurilor staliniste şi s-au stabilit la Cluj. Au luat în suflet o rană care nu s-a cicatrizat niciodată, sora mai mare a lui Florin Piersic s-a înecat în apele învolburate ale Prutului, încercând să salveze doi elevi mai mici. Mama şi tatăl l-au iubit teribil pe Florin, l-au încurajat în ascensiunea lui până pe culmile actoriei. L-au învăţat să-i iubească pe români, să le fie aproape, să vorbească şi cu ţăranul din piaţă, şi cu academicianul. „Să le fie copilul cu-o treaptă mai domn, câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!” Inspiraţia i-a fost lui Florin ca o a doua umbră lipită de spate. Scânteierile creatoare ale lui Florin l-au îmboldit să improvizeze, a propus idei la scenarii, acceptate, iată, de severul scriitor Eugen Barbu în scenariile lui, care, de exemplu, au consfinţit tipul de erou justiţiar cu numele Mărgelatu.

În creionarea justiţiarului de epocă, Florin a găsit nişte gesturi, ticuri sugestive la împărţitorul de dreptate cu mantie şi pălărie spectaculoasă. Piersic a inventat obiceiuri absolut originale pentru justiţiarul paşoptist, îşi curăţa ţevile revolverului turnând în ele rachiu, mesteca tot timpul seminţe, scuipând cojile ca un vrăjitor. Florin călărea majestuos armăsarii, galopul haiducului Şaptecai sau Pintea îi făcea pe boierii hrăpăreţi să tremure de spaimă, iar poterele să tragă aiurea gloanţele. Putea să fie altcineva mai reuşit ca Florin Piersic în rolul lui Harap Alb?

 

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de