Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nimeni nu sare să-l apere, fie şi măcar in numele a ceea ce a făcut bun Ion Iliescu dacă nu pentru ei, atunci măcar pentru despărţirea Romăniei de dictatură. Chiar atăt de rău a ajuns Ion Iliescu, incăt să-l apăr tocmai eu?
Luăndu-l gura pe dinainte, cum ii e năravul, Traian Băsescu, preşedintele Republicii viitoare, a treia, căreia ii pune deja chiloţii perechea nedespărţită Gabriel Liiceanu - Andrei Pleşu şi ii face masaj cu limba Vladimir Tismăneanu, zis şi Volodea, a declarat intr-o intervenţie telefonică la Sinteza Zilei de pe Antena 1 că el nu e omul care să uite.
Nu, nu e vorba de uitatul gramaticii elementare, dat fiind că Alesul neamului n-are cum s-o uite, cătă vreme n-a avut cu ea nici un contact, nici măcar unul prin boscheţi, ci de uitatul celor care au cutezat, la un anumit moment, să-i fie adversari.
Această direcţie de viaţă, de activitate - singura de altfel - , răzbunarea pe cei care au indrăznit să spună că-i altfel decăt in dulcile căntări ale Cuibului de la Neptun, se regăseşte din plin in tot ceea ce i se intămplă in ultimul timp lui Ion Iliescu.
In campania pentru Referendum, urmare a unor injurături de bordel proferate de Traian Băsescu, Ion Iliescu a dus o campanie deosebit de severă impotriva Celui Suspendat.
Pentru prima dată după 1990, l-am văzut pe Ion Iliescu, nu fără mirare, făcănd referiri extrem de dure la Omul dintr-un Om politic.
Fostul preşedinte a pus in faţa naţiunii incă lucide, pentru că n-o tuflise canicula de la tv, imaginea unui personaj incult, şmecher de drumul mare, băutor in miezul zilei, dar mai ales fără nici un alt ţel in viaţă decăt acela de a-i fi lui bine. Lui şi Familiei sale. Electoratul PSD a dat cel mai mare procentaj de votanţi pentru demiterea lui Traian Băsescu. In pofida baronilor locali, care au făcut totul ca electoratul PSD să stea in casă, fie pentru că Traian Băsescu ii şantajează cu dosarele de la DNA, fie pentru că au vrut să-i arate lui Mircea Geoană muşchii lor politici.
Mai mult, apariţia lui Ion Iliescu pe scena bătăliei, după o tăcere inexplicabilă, a dat campaniei PSD pentru Referendum vigoarea care-i lipsea, dat fiind că mulţi dintre liderii actuali sunt nişte băieţi cuminţi, pe căt de curăţei, pe atăt de insipizi. Traian Băsescu n-a uitat rolul uriaş jucat de Ion Iliescu in campania pentru Referendum. Drept urmare, după Referendumul fraudat de structurile FSN-iste ale Partidului Democrat, Traian Băsescu şi-a asmuţit asupra lui Ion Iliescu maidanezii săi din aşa-zisa Societate Civilă.
Luănd drept pretext o Decizie a Curţii Constituţionale care, intre noi fie vorba, nu-l ajută cu nimic pe Ion Iliescu, dimpotrivă, dă posibilitatea unei campanii şi mai isterice impotriva sa, personaje de profesie incertă - Teodor Mărieş, Sorin Ilieşiu, Antonie Popescu - vorbind in numele unor organizaţii despre care nu ştim nimic - surse de finanţare, număr de membri, componenţa Consiliilor Directoare - ţin conferinţe de presă, redactează Scrisori politice, pun la cale mitinguri, prin care cer condamnarea penală a lui Ion Iliescu.
Din punct de vedere strict juridic, dosarele lui decembrie 1989 şi ale mineriadei din iunie 1990 se supun unor proceduri dictate de Legile ţării. Ele nu diferă cu nimic de dosarele Flotei prăpădite de Traian Băsescu sau de cele ale altor jafuri postdecembriste cu premeditare. Nu vedem, de exemplu, de ce instituţiile responsabile, prin Constituţie, de mersul acestor dosare - Curtea Constituţională, Parchetul General, Curtea de Casaţie şi Justiţie - trebuie să dea socoteală unor simpli cetăţeni din simplul fapt că aceştia işi asumă mandate pe care nu le-au primit de la nimeni. In Constituţie, de exemplu, nu scrie că Teodor Mărieş e gardianul Revoluţiei din decembrie 1989, iar Sorin Ilieşiu, vestala anticomunismului gureş. Â
Desigur, cei trei, sprijiniţi de cotidianul Ziua, devenit un soi de Scinteia al extremismului de dreapta, invocă nişte aşa-zise dosare ale lui Dan Voinea, la care sinistrul procuror de la Tărgovişte se face că lucrează de vreo 15 ani. Dosare care nu conţin nici o probă serioasă pentru a dovedi acuzaţiile penale aduse lui Ion Iliescu. Maidanezii lui Băsescu ştiu asta. Ei insă işi indeplinesc cu brio misiunea dată de la Cotroceni: să-l hărţuiască pe Ion Iliescu. Că Traian Băsescu ţine morţiş să se arate că el nu uită. Că in democraţia noastră originală s-a născut un nou instrument de fentare a statului drept - organizaţiile aşa-zisei Societăţi Civile - reprezintă lucruri de mai mică importanţă. Important e altceva. Că pe Ion Iliescu nu-l apără nimeni. Nu-l apără nici PSD, care s-a folosit de el in campania pentru Referendum. Există o organizaţie a tineretului din PSD, numită TSD. Căte acţiuni de susţinere a lui Ion Iliescu a făcut TSD pănă acum? Din decembrie 1989 şi pănă azi, Ion Iliescu a ajutat mulţi inşi. Graţie lui, mulţi sunt azi oameni pricopsiţi: de la politicieni pănă la ziarişti.
Nimeni nu sare să-l apere, fie şi măcar in numele a ceea ce a făcut bun Ion Iliescu dacă nu pentru ei, atunci măcar pentru despărţirea Romăniei de dictatură. Chiar atăt de rău a ajuns Ion Iliescu, incăt să-l apăr tocmai eu?
Nu, nu e vorba de uitatul gramaticii elementare, dat fiind că Alesul neamului n-are cum s-o uite, cătă vreme n-a avut cu ea nici un contact, nici măcar unul prin boscheţi, ci de uitatul celor care au cutezat, la un anumit moment, să-i fie adversari.
Această direcţie de viaţă, de activitate - singura de altfel - , răzbunarea pe cei care au indrăznit să spună că-i altfel decăt in dulcile căntări ale Cuibului de la Neptun, se regăseşte din plin in tot ceea ce i se intămplă in ultimul timp lui Ion Iliescu.
In campania pentru Referendum, urmare a unor injurături de bordel proferate de Traian Băsescu, Ion Iliescu a dus o campanie deosebit de severă impotriva Celui Suspendat.
Pentru prima dată după 1990, l-am văzut pe Ion Iliescu, nu fără mirare, făcănd referiri extrem de dure la Omul dintr-un Om politic.
Fostul preşedinte a pus in faţa naţiunii incă lucide, pentru că n-o tuflise canicula de la tv, imaginea unui personaj incult, şmecher de drumul mare, băutor in miezul zilei, dar mai ales fără nici un alt ţel in viaţă decăt acela de a-i fi lui bine. Lui şi Familiei sale. Electoratul PSD a dat cel mai mare procentaj de votanţi pentru demiterea lui Traian Băsescu. In pofida baronilor locali, care au făcut totul ca electoratul PSD să stea in casă, fie pentru că Traian Băsescu ii şantajează cu dosarele de la DNA, fie pentru că au vrut să-i arate lui Mircea Geoană muşchii lor politici.
Mai mult, apariţia lui Ion Iliescu pe scena bătăliei, după o tăcere inexplicabilă, a dat campaniei PSD pentru Referendum vigoarea care-i lipsea, dat fiind că mulţi dintre liderii actuali sunt nişte băieţi cuminţi, pe căt de curăţei, pe atăt de insipizi. Traian Băsescu n-a uitat rolul uriaş jucat de Ion Iliescu in campania pentru Referendum. Drept urmare, după Referendumul fraudat de structurile FSN-iste ale Partidului Democrat, Traian Băsescu şi-a asmuţit asupra lui Ion Iliescu maidanezii săi din aşa-zisa Societate Civilă.
Luănd drept pretext o Decizie a Curţii Constituţionale care, intre noi fie vorba, nu-l ajută cu nimic pe Ion Iliescu, dimpotrivă, dă posibilitatea unei campanii şi mai isterice impotriva sa, personaje de profesie incertă - Teodor Mărieş, Sorin Ilieşiu, Antonie Popescu - vorbind in numele unor organizaţii despre care nu ştim nimic - surse de finanţare, număr de membri, componenţa Consiliilor Directoare - ţin conferinţe de presă, redactează Scrisori politice, pun la cale mitinguri, prin care cer condamnarea penală a lui Ion Iliescu.
Din punct de vedere strict juridic, dosarele lui decembrie 1989 şi ale mineriadei din iunie 1990 se supun unor proceduri dictate de Legile ţării. Ele nu diferă cu nimic de dosarele Flotei prăpădite de Traian Băsescu sau de cele ale altor jafuri postdecembriste cu premeditare. Nu vedem, de exemplu, de ce instituţiile responsabile, prin Constituţie, de mersul acestor dosare - Curtea Constituţională, Parchetul General, Curtea de Casaţie şi Justiţie - trebuie să dea socoteală unor simpli cetăţeni din simplul fapt că aceştia işi asumă mandate pe care nu le-au primit de la nimeni. In Constituţie, de exemplu, nu scrie că Teodor Mărieş e gardianul Revoluţiei din decembrie 1989, iar Sorin Ilieşiu, vestala anticomunismului gureş. Â
Desigur, cei trei, sprijiniţi de cotidianul Ziua, devenit un soi de Scinteia al extremismului de dreapta, invocă nişte aşa-zise dosare ale lui Dan Voinea, la care sinistrul procuror de la Tărgovişte se face că lucrează de vreo 15 ani. Dosare care nu conţin nici o probă serioasă pentru a dovedi acuzaţiile penale aduse lui Ion Iliescu. Maidanezii lui Băsescu ştiu asta. Ei insă işi indeplinesc cu brio misiunea dată de la Cotroceni: să-l hărţuiască pe Ion Iliescu. Că Traian Băsescu ţine morţiş să se arate că el nu uită. Că in democraţia noastră originală s-a născut un nou instrument de fentare a statului drept - organizaţiile aşa-zisei Societăţi Civile - reprezintă lucruri de mai mică importanţă. Important e altceva. Că pe Ion Iliescu nu-l apără nimeni. Nu-l apără nici PSD, care s-a folosit de el in campania pentru Referendum. Există o organizaţie a tineretului din PSD, numită TSD. Căte acţiuni de susţinere a lui Ion Iliescu a făcut TSD pănă acum? Din decembrie 1989 şi pănă azi, Ion Iliescu a ajutat mulţi inşi. Graţie lui, mulţi sunt azi oameni pricopsiţi: de la politicieni pănă la ziarişti.
Nimeni nu sare să-l apere, fie şi măcar in numele a ceea ce a făcut bun Ion Iliescu dacă nu pentru ei, atunci măcar pentru despărţirea Romăniei de dictatură. Chiar atăt de rău a ajuns Ion Iliescu, incăt să-l apăr tocmai eu?
