Cine pe cine abandonează

Am avut la un moment dat o prietena, mama de fetita de cinci ani. Un copil frumos si inteligent. Singura si ramasa fara job, prietena asta a mea nu mai stia pe unde sa scoata camasa sau cum e expresia aia. O vreme a trait din somaj, timp in care a cautat sa se reangajeze. A avut munci derizorii si temporare. A spalat, cu ziua, veceuri si podele prin carciumi. De angajat pe bune, n-o mai angaja nimeni. Avea peste patruzeci de ani si nici cine-stie-ce studii. In plus, din lipsa de bani, nici nu se mai putea aranja. Parul vopsit roscat ii crescuse, era alb la radacina, bani pentru un tub de vopsea, nici poveste! Arata ca o matura si devenise depresiva. Fata ei crescuse iar manecile de la paltonas ii ramasesera mici. Incepuse sa traiasca din mici donatii de la prieteni, ii era jena si nu stia cum sa se scuze.

Intr-o zi ne intalnim intamplator pe o trecere de pietoni. Nu mai auzisem de ea, pentru ca-si desfiintase telefonul. Radia de fericire. Pleca in Italia, menajera la o familie de batrani. Stateam in intersectie, masinile treceau pe langa noi, iar ea imi spunea: "Cum de nu m-am gandit la asta? Cum de nu mi-a dat prin minte? A fost cea mai simpla decizie pe care a trebuit s-o iau in viata mea!' Descumpanita, o intreb ce o sa faca cu fetita ei, cine o sa aiba grija de ea. "Sora-mea'. De atunci n-am mai vazut-o, nu mai stiu nimic de ea, dar presupun ca e bine.

Am povestit asta pentru ca, recent, Senatul a adoptat tacit o initiativa legislativa controversata, care se refera la abandonul copiilor de catre parinte sau reprezentantul legal. Ei spun in lege ca abandon inseamna sa-ti parasesti copilul mai mult de trei luni. Daca-i asa, jumatate din Romania ar trebui bagata la puscarie. Dar eu cred ca cei care ar trebui sa infunde puscaria nu sunt parintii care se baga slugi la batranii italieni, ci cei care nu sunt in stare sa asigure locuri de munca aici, in tara. Basescu ne facea trandavi, ca cica nu ne place munca. Pai sa explice atunci de ce juma’ de Romanie spala de cacat fundurile italienilor sau culeg capsunile spaniolilor, paziti de unii care nici sa se duca sa faca pipi nu-i lasa. Si mai ales sa le explice copiilor lasati in grija bunicilor sau a vecinilor cum se face ca-si vad parintii de doua ori pe an, de Craciun si de Pasti. Marea majoritate a celor plecati in strainatate nu-si abandoneaza copiii, chiar daca ii vad mai rar de trei luni. Dar spune-i asta unuia care, intrebat de un roman plecat in SUA de ce sa vina inapoi in tara, el ii raspunde "de ce sa nu ramai aici?'