x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cine pe cine reprezintă

0
Autor: Tudor Octavian 17 Aug 2009 - 00:00



Decenii de-a rândul am luat de bună zicerea că sportivii ne reprezintă peste hotare. O seamă de adevăruri parţiale, când sunt ştiute de toată lumea, blochează drumul gândirii către adevărurile întregi. Un boxer, chiar dacă plânge de emoţie patriotică atunci când e urcat tricolorul pe locul întâi, nu-l reprezintă peste hotare pe un filolog. Motivele sunt aceleaşi ca la filologul care nu-i reprezintă la marile congrese ale profesiei pe boxeri.

În reprezentarea în lume e obligatoriu un tip de compatibilitate la calitate. Marele arhitect se bucură la victoria naţionalei de fotbal, dar nu se simte şi reprezentat. Un chirurg nu e angajat la un spital german doar fiindcă un atlet român tocmai a cucerit un titlu continental. Nemţii îl vor felicita pe chirurg pentru reuşita compatriotului român, dar totul se opreşte aici. Un an de afirmări repetate în sportul internaţional îi pot aduce României un prinos  de admiraţie şi, indirect, un plus de credibilitate în toate, numai că indirect şi fără posibilitatea de a şti în ce privinţe şi cât.

Reprezentarea peste hotare presupune atâtea precizări - cine, unde, cum, de ce, în ce fel şi cu ce folos - încât e mai prudent să nu ne entuziasmăm la orice faptă frumoasă de român. Aşa e croită omenirea, să insiste pe naţionalitate mai ales la lucrul rău. Lucrul bun e considerat bun mondial. Violatorul ţigan e român, dar tânăra din Buzău care creează un soft revoluţionar în programarea calculatorului e personalitate internaţională.

De la o vreme am devenit foarte iritabil când citesc că nu ştiu care campion european la table e român, că tot român e şi un pocherist profesionist din Statele Unite şi că NASA se interesează de un elev din Moldova, care a spart mai multe coduri militare. Pentru un tablagiu, faptul că e român sau portorican nu înseamnă nimic. Omul care-şi iroseşte viaţa aruncând cu zarul nu-i face cinste nici măcar familiei sale, iar ţării cu atât mai puţin. Mai multe ziare însă au făcut caz de statutul de român al unui campion la table, insistând pe ideea că a reprezentat cu cinste patria la mai multe competiţii de pe aiurea. Nu mă consum sufleteşte dispreţuindu-i pe cei care freacă toată ziua zarurile prin cârciumi şi parcuri, dar nici nu suport să fiu reprezentat, ca aparţinător al unei naţiuni, de orice tablagiu, manelist, pocherist, caratist sau stilist de pantaloni.

Dacă ţi se pare că sunt exagerat şi că jignesc comunităţile de manelişti, pocherişti, caratişti şi stilişti numărându-le în chestiunea reprezentării peste hotare, te rog, dragă cititorule, aşază dumneata alături de Brâncuşi, Enescu, Ionesco şi Cioran numele oricărui campion olimpic de-al nostru şi vezi dacă se suportă laolaltă. Şi asta numai dacă-i mai ţii minte pe campionii olimpici, pentru că pe Brâncuşi, Enescu, Ionesco şi Cioran nu te lasă omenirea să-i uiţi.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de