x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cine sa-i mai niaguie pe bunici?

0
Autor: Tudor Octavian 19 Ian 2006 - 00:00
Cine sa-i mai niaguie pe bunici?


Am recunoscut intr-un dictionar de arhaisme si regionalisme mai multe cuvinte din vorbirea bunicii.

Mai bine zis din felul in care mama ii parodia limbajul batranicios. Pe bunica aceasta din partea tatii o tin minte vag. Imi amintesc din ce-mi zicea ea doar trei-patru alinturi, toate aromanesti. Desi n-a facut nimeni caz de originea stramosilor, meseria lor de carciumari, plina pe atunci in Braila de romani-macedoneni, precum si o legenda trecuta discret din generatie in generatie, privitoare la schimbarea numelui din Tanasis in Tanase si, mai tarziu, in Tudor, m-au determinat sa ma intreb de unde vor fi fost venind ai mei. Intrebarile s-au inmultit in timpul facultatii, pentru ca vorbeam inca gresit, cu "mia" si "tia" in loc de mie si tie, si, daca-mi puneam ambitia de cartiergiu la bataie, puteam sa traduc cele mai banale rostiri ale vietii de zi cu zi in jargonul Brailitei, unde m-am nascut.

Putini colegi ar fi ghicit ce voiam sa spun cu o fraza precum: O balabusta cu catrosi si bulendre de chembrica leorpaie niste torocala de dumada si apoi se pune pe bungenit. Dictionarul ma intoarce in timp la fiecare pagina a lui. Asa se vorbea pe strada noastra plina de bodegi cu angarale (belele, necazuri), cu chitici (pesti mici pentru saramura calicului), cu balerca (vas de carat apa de la cismea), cu beldie (bat de sprijinit sarma de rufe), cu belferi (un belfer era si tata, ca purta cravata si se parfuma cand iesea la o bere in oras), cu bleojdeala (asta faceau belferii, se bleojdeau dupa femei), cu bulearca (adica tuica indoita de multe ori cu apa), cu chiverniseala (daca apucai sa strangi un ban si sa fii istet), cu coscoveala (casele de pamant batut se coscoveau dupa ploi, primavara si toamna), cu cotarle (cainii vagabonzi), cu festeleala (care face treaba prost)...

Bunica, la randu-i, se minuna de limbajul excesiv de orasenizat al negustorilor din buricul urbei zicand "Dumnezeu sa-i niaguie", ceea ce insemna ca numai Cel de Sus putea sa le mai priceapa pasareasca de import. Pictorul Pacea m-a lamurit ca in aromana verbul "sa-i niaguie", pronuntat cu un n inmuiat din gat, care nu exista in limba romana, s-ar traduce "sa-i inteleaga".
Ca sa niaguie si cititorii ce-am vrut sa spun prin fraza pomenita mai sus, o voi transpune in romana la zi, astfel: O femeie de conditie proasta, cu incaltari second-hand si vesminte de bumbac, soarbe o supa deasa de rosii si apoi se culca.
Cu dictionarul de arhaisme si regionalisme in fata as putea intocmi o varianta si mai inchisa, dovada cat de rezistenta e in memoria noastra afectiva mostenirea lingvistica din mahala. Ca de altfel in memoria regionala a milioane de urmasi de tarani si targoveti, care s-au trezit peste noapte oraseni la bloc.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de