Cine se teme de liberalizarea contului de capital?

Liberalizarea contului de capital este in atentia analistilor financiari si a opiniei publice de aproximativ un an, cand, in urma negocierile cu Uniunea Europeana, Romania s-a angajat ca, pana la data aderarii, sa indeplineasca aceasta obligatie.

In prezent, aceasta liberalizare este aproape completa, ramanand de pus in practica numai prevederea cu privire la liberalizarea accesului persoanelor nerezidente (cele care nu au domiciliul in Romania) de a aduce si retrage bani in si din Romania. Au fost foarte multe voci care au spus ca liberalizarea completa a contului de capital este o masura pentru care Romania nu este pregatita, tinand cont de posibilele fonduri speculative care ar putea sa aduca cantitati uriase de bani in Romania, pe de o parte, si sa retraga, de asemenea, sume mari de bani, intr-o perioada scurta de timp. Asemenea practici ar crea unele probleme legate de posibilitatea sustinerii de catre statul roman a unor astfel de intrari si iesiri mari de capital.

Aceste discutii aveau loc atunci cand dobanzile erau inca la un nivel ridicat, atunci cand rezervele internationale administrate de catre Banca Nationala a Romaniei erau in consolidare, atunci cand frica de bani era inca prezenta.

Pe parcursul timpului, multi au considerat ca a liberaliza contul de capital este un risc mult prea mare pentru tara noastra si, ca atare, el trebuie amanat cat mai mult, inaintea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

Personal, nu pot fi de acord cu asemenea tratare a acestui subiect delicat, plecand de la doua premise importante. Prima este legata de faptul ca, prin politica Bancii Nationale, dobanda de referinta are o tendinta descrescatoare accentuata, ceea ce determina o descurajare a fondurilor de investitii speculative sa patrunda in Romania, iar a doua este legata de faptul ca, prin consolidarea rezervelor internationale si a reglementarilor de supraveghere bancara, este redus riscul ca, dupa data liberalizarii contului, Romania sa fie invadata de bani speculativi.

Intrebarea fundamentala care se pune este daca aceasta tendinta de scadere a dobanzii de referinta a BNR este una de durata, consolidata sau este doar un moment in cadrul unui ciclu de politici economice cu suisuri si coborasuri.

Raspunsul este mult mai complex. Desi politicile economice aplicate de actualul Guvern, de la inceputul anului 2005, par sa fie contradictorii cu elemente de descurajare a stabilitatii si a consolidarii sistemului fiscal, faptul ca politica BNR continua intarirea disciplinei bancare si scaderea dobanzilor ma face sa cred ca liberalizarea contului de capital poate sa fie sustinuta si este chiar utila Romaniei, inaintea aderarii la UE.

Important in acest complex proces va fi insa modul in care politica monetara va fi coordonata cu politica fiscala si cu politica comerciala, in asa fel incat ultimele doua sa joace roluri predominante in aceasta relatie, si nu politica monetara a cursului de schimb sa fie aceea care va impinge o reforma economica, prin ajustari structurale. Daca si in perioada urmatoare politica cursului de schimb va fi aceea care va forta procesul de restructurare si nu politica economica a guvernului, masurile pe care banca centrala le va lua vor putea duce doar temporar la mentinerea unor echilibre economice, dar care ulterior se vor transforma in dezechilibre cronice.

Exista clar o relatie interdependenta intre rata inflatiei si dobanzile pe care le practica banca centrala si sistemul bancar. Cu cat rata inflatiei va fi mai mica, iar elementele de sustinere a acesteia vor fi consolidate, cu atat sistemul bancar va raspunde mai repede si pozitiv la o scadere mai accentuata a dobanzii, ceea ce va permite ca liberalizarea contului de capital sa nu constituie un risc. Asa cum arata primele luni ale anului 2005, ne face insa sa credem ca rata inflatiei va avea un trend descrescator, dar intr-un ritm mai putin alert decat cel dorit. De aceea, cred ca modul in care coordonarea politicilor fiscale si monetare se vor derula pe parcursul anului 2005, va constitui, in fapt, cheia succesului liberalizarii complete a contului de capital.

Am convingerea ca 11 aprilie, data la care este preconizata liberalizarea completa a contului de capital, va fi un succes care va demonstra ca armonizarea politicilor reprezinta pentru Romania un deziderat comun (Guvern - Banca Centrala) si ca rezultatele viitoare ale acestor operatiuni nu vor duce la o inflamare a inflatiei, ci, din contra, la continuarea procesului de dezinflatie inceput cu 5 ani in urma.