Ciolanul anticomunist

La finele circului din Parlament, Calin Popescu Tariceanu a facut o declaratie de presa in care a tinut sa sublinieze, pentru cei care mai aveam vreo indoiala, ca domnia sa a initiat procesul de condamnare a comunismului.

Reactia liderului PNL da semn de ceea ce a fost in realitate tevatura cu instituirea Comisiei prezidentiale, cu asa-zisul Raport si cu asa-zisul Mesaj al presedintelui, citit de presedinte cu stinghereala analfabetului pus sa citeasca in public teoria Relativitatii a lui Einstein.

Din tot circul din Parlament, nu atat spectacolul grupurilor parlamentare ale Partidului Romania Mare m-a amuzat, cat mai ales efortul disperat al lui Traian Basescu de a citi un text scris de Vladimir Tismaneanu, definit printr-un limbaj conceptual extrem de greu de biruit de un om care poate asimila cel mult etichetele de pe sticlele de whisky. Dand curs textului redactat de altii si pe care nu-l invatase pe de rost in prealabil, Traian Basescu a adus un elogiu celor care nu s-au lasat ingenuncheati de comunism. La randu-ne, ii vom aduce si noi un elogiu. Pentru ca nu s-a lasat ingenuncheat de dificultatile unui text teoretic despre comunism.

De ce s-a supus presedintelui unui asemenea cazne nu numai intelectuale, ci si morale, pentru ca s-a vazut obligat a vorbi despre foame si frig in conditiile in care domnia sa, un rasfatat al regimului ceausist, a dus-o destul de bine si a denunta Securitatea, in conditiile in care asupra sa planeaza suspiciunea de a fi fost un brav securist?

Deoarece a mirosit ca intreaga companie anticomunista era, de fapt, o manevra a lui Calin Popescu Tariceanu pentru a-l pune intr-o situatie dificila: Daca nu condamna comunismul, isi pierde sprijinul talibanilor anticomunisti din presa si asa-zisa societate civila.

Momentul din Parlament nu i-ar fi adus lui Traian Basescu victoria deplina asupra lui Calin Popescu Tariceanu in batalia pe ciolanul electoral anticomunist daca n-ar fi fost scandalul declansat de PRM. Atat de bine i-a picat ipostaza de arhanghel anticomunist care a zburat de la Golden Blitz direct la tribuna Parlamentului, incat am putea banui ca Traian Basescu, daca nu l-a provocat dinadins, si l-a dorit.

Inaintea montajului literar-artistic de sorginte comunista, care a fost sindrofia cu Mesajul, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a organizat o manifestare publica de bilant. Fata de momentul din Parlament, cel de la Guvern a fost ca soapta femeii iubite fata de racnetul gardiancei de lagar. S-a vazut inca o data extraordinara capacitate a lui Traian Basescu de a regiza si interpreta spectacole mediatice de amploare, confirmandu-si faima de Valeriu Lazarov al politicii noastre. Prin raportare la propriul electorat, PNL a pierdut la scor. Luata prin surprindere de miscarea lui Traian Basescu, actuala conducere a PNL n-a gasit pozitia menita a-i aduce vizibilitate. Una dintre reactiile posibile ar fi putut fi acceptarea condamnarii comunismului in paralel cu disocierea de persoana celui care o face: un brav nomenclaturist, suspectat de a fi fost securist. Ca si in cazul Dosariadei Traian Basescu si-a dezvaluit inca o data capacitatea de a prelua din mers o lovitura dinspre PNL si a o intoarce impotriva celor care au lansat-o.

Un alt perdant a fost, desigur, PSD. Dupa ce a adoptat cu huiet o Rezolutie impotriva Raportului Tismaneanu si a "demersului prezidential", PSD n-a reusit sa gaseasca o pozitie in stare a dovedi electoratului ca-l apara pe Ion Iliescu si, mai ales, ca e un adversar al lui Traian Basescu.

Lipsa de reactie din Parlament a fost dezastruoasa si pentru propriul electorat:
a) a intarit suspiciunea unei negustorii cu Traian Basescu;
b) a alimentat banuiala ca aducerea lui Ion Iliescu la presedintia de onoare a formatiunii n-a fost rezultatul unei schimbari de politica radicala, ci rezultatul unui mismas pentru scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu.

Alaturi de Traian Basescu, singurul castigator al momentului a fost PRM. Propriului electorat, dar si electoratului PSD, Corneliu Vadim Tudor le-a facut proba radicalitatii absolute intr-o batalie cu Traian Basescu.

Si daca ne gandim ca si PNL, si PD au apelat, pe cand luptau impotriva PSD, cam la acelasi gen de scandaluri, in Parlament si pe strada, PRM a aratat PSD cum se face opozitie in Romania de azi.