x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cioran în Colecţia „Pléiade”

0
Autor: Matei Vişniec 03 Dec 2011 - 21:00

Filozoful Emil Cioran este al doilea roman, dupa Eugen Ionescu, a carui opera apare in prestigioasa Colectie 'Pléiade' a Editurii Gallimard. Cand cineva este publicat in 'Pléiade' este ca si cum ar fi primit in Academia Franceza sau i s-ar fi decernat Premiul Nobel. As spune chiar ca prezenta cuiva in 'Pléiade' este si mai importanta, pentru ca multi laureati ai Premiului Nobel pentru li­teratura au fost dati uitarii, si chiar si unii membri ai Academiei Franceze.

Un critic literar francez se intreaba insa, in suplimentul literar al ziarului Libération, ce ar fi spus Cioran daca acest eveniment l-ar fi prins inca in viata. Filozoful si scriitorul roman detesta ideea de 'glorie literara', nu-i placea sa dea interviuri, s-a ferit de televiziune ca dracul de tamaie si nici n-a vrut sa intretina relatii de prietenie cu oamenii pu­terii. S-ar parea ca presedintele socialist François Mitterrand l-a invitat de doua ori la Palatul Elysée pentru un dineu 'cultural', dar Emil Cioran nu s-a dus. Mai mult ca sigur ca, vazandu-se publicat in editie de lux, filozoful roman devenit un mare scriitor de limba franceza ar fi inventat o fraza sarcastica, dezabuzata sau caustica pentru a 'deplange' transformarea operei sale in 'monument'. S-ar parea ca prin 1990, cand un alt roman devenit celebru la Paris, Constantin Tacou, directorul revistei Cahiers de l’Herne, a vrut sa-i dedice lui Emil Cioran un intreg numar, filozoful roman ar fi spus: 'In nici un caz nu accept asa ceva, un astfel de numar n-ar fi decat o dala funerara, mai rau ca Premiul Nobel'.

Zeii l-au pedepsit insa pe Cioran pentru ca detesta gloria. El a devenit celebru inca din cursul vietii sale, iar acum, post-mortem, este mai viu si mai prezent in viata culturala a Frantei decat oricand. Faima sa se datoreaza in primul rand 'stilului Cioran'. El a reabilitat aforismul filozofic, 'vorba de duh', butada inteligenta… Fata de filozofii ambitiosi care au vrut sa creeze sisteme, Cioran a venit cu o gandire fragmentara si cu raspunsuri 'distilate', filtrate prin zeci si zeci de nopti de veghe si de reflectie. De aceea, multora dintre tine­rii care il citesc astazi pe Cioran li se pare ca prin lectura eseurilor sale afortistice castiga mult timp. In locul unui tratat stufos care necesita zile de lectura, Cioran ofera meditatii si exclamatii, reflectii si interogatii, toate marcate de umor si de un pesimism aparent, pagini usor de parcurs, dar care marcheaza spiritul in mod durabil.

Volumul din Colectia Pléiade este impunator: contine 1.728 de pagini (foaie fina de biblie), precum si o prefata semnata de tanarul eseist si cercetator Nicolas Cavaillès, autorul unei lucrari de doctorat despre Cioran. Criticii care saluta acum aparitia lui Cioran in 'Pléiade' nu uita sa aminteasca faptul ca, in Franta, Cioran a incercat timp de decenii in sir sa scape, sa uite, sa 'stearga' un pacat de tinerete, si anume fascinatia sa pentru miscarea legionara si pentru fascism. Tot Cioran este insa autorul acestei reflectii: 'Sursa unui scriitor sunt aspectele rusinoase ale vietii sale'.

Fara indoiala lui Cioran i-a fost intr-un fel sau altul rusine ca in tinerete s-a lasat fascinat de un personaj precum Hitler. Sa-i fi fost insa rusine si de faptul ca era roman? Personal nu cred acest lucru, pentru ca in acest tip de 'handicap' el a gasit o sursa inepuizabila de indignare si revolta. Cand am ajuns, in 1987, in Franta si am avut acces la intreaga opera a lui Cioran, mi-am notat multa vreme pe diverse fise ce spunea el despre romani sau poporul roman. Iata cateva din aceste note:

'Neant valah', 'desert fara istorie', tara 'fara profeti si fara vointa istorica', 'periferie a spiritului', tara hranita pana la indigestie de 'superstitii si scepticism', 'spatiu strict biologic, steril, superflu, un adevarat blestem eredi­tar', 'subsol teuluric al civilizatiei', 'geografie fara istorie', tara unde 'atmosfera primitiva este inspaimantatoare', 'tara resemnata', 'tara a mediocritatii', tara care 'a vegetat timp de o mie de ani', tara care 'n-a avut un suflet bine format la origine', tara in care 'nimeni nu s-a sacrificat niciodata pentru o idee', tara fara 'obsesie majora', tara in care 'oamenii au o deficienta psihologica structurala', tara 'fara dinamism primordial', tara care 'sufera din cauza pacatului sau originar care este vidul istoric', tara ale carei 'rani seculare sunt scepticismul, pasivitatea, contemplarea calduta, autoderiziunea, dispretul de sine insusi, religiozitatea minora si fatalismul stupid', tara marcata de 'fatalismul stupid' al Mioritei, 'popor sosit cu intarziere pe scena istoriei', popor 'compromis prin prudenta sa', popor 'in stare de doliu permanent', popor 'care nu crede in eficienta actiunii individuale si in forta', popor 'lipsit de mister', popor 'care nu are nimic de razbunat decat somnolenta sa seculara', popor 'care isi poarta in mod corect lanturile', popor 'care se complace intr-un ortodoxism de circumstanta, atenuat, care nu face rau nimanui', popor 'care, in loc sa traiasca, se odihneste'…

Lista nu e completa, dar mi se pare ca sugereaza deja o concluzie: cate tari si cate popoare de pe aceasta planeta au mai inspirat atatea anateme unuia dintre fiii sai? Din aceasta 'bogatie' negativa s-a hranit Cioran, deci filozoful nu putea, nu avea cum sa deteste cu adevarat spatiul in care s-a nascut. Ca vrea, ca nu vrea, poporul roman trebuie sa accepte judecata celui mai re­numit filozof pe care l-a dat lumii. Inclusiv parerea lui Cioran ca 'romanii nu sunt chiar cei din urma dintre nuli tocmai datorita tiganilor care asuma ei ultimul loc'…

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de