x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ciuciuveaua

0
Autor: Dorin Tudoran 22 Oct 2004 - 00:00

Pe cand s-au aflat la Cotroceni, singurii presedinti ai Romaniei postdecembriste au dovedit ca au o pasiune comuna. As numi-o heraldica ornitologica. O amuzanta celebritate a castigat sub dl Ion Iliescu cucuveaua incruntata. Sub dl Emil Constantinescu - ciuvica limbuta. Cum cea dintai a disparut in noaptea neagra de unde aparuse, cea de-a doua a hotarat sa treaca la cumul de glorii. Asa a aparut ciuciuveaua.

In numele unui petecut politic lovit de "grandoare cezarica", emite pe toate lungimile de unda care, tot prin cumul, ajung cam la 0,5% din interesul romanilor. Spre a face fata multiplelor responsabilitati e nevoita sa cante si sub alte nume. Desi sufera de scenarita cronica, ciuciuveaua are o imaginatie relativ saraca - de la initialul ciovlica, la onomatopeicul ciovica, ajungand la regionalul nagat, pe aici sfarseste repertoriul ei onomastic. Drept este, atunci cand se ocupa de "relatii internationale", poarta la sine carti de vizita pe numele Glareola pratincola.

Ciuciuveau respira numai prin comunicate de presa, tiuie doar demascari, gandeste numai in postere si sloganuri electorale de tipul "Sariti, Securitatea!", mananca doar jaratic si viseaza numai cai verzi pe pereti. Cand audienta ii scade chiar sub limita iluzoriului, ciuciuveaua incearca sa-si ridice "ratingul" prin lovituri de presa cat Hymalaia. Prinsa cu minciuna, piuie ca nu a mintit cu intentie rea.

In lipsa de musterii, peste vara ciuciuveaua mi-a sarit la carotida cu un comunicat mai taios ca un brici suedez. Cica, dupa ce am constituit un "reper moral", as fi "dezertat moral" alegand sa ma compromit. Intrebarea ar fi, daca am fost un asemenea reper moral pentru cuibusorul in numele caruia ciripeste, cum au uitat canarii si celelalte "emanatii ale societatii civile" ajunse la Cotroceni in 1996 sa-si aduca aminte de asta, fie si o singura data, pe cand erau la "carma tarii"?

Timp de patru ani, acolo s-au agatat de gaturi (nu toate de bronz) colane. S-au infipt in piepturi (nu toate tocmai brave) decoratii; pana si in pieptul unui gardian de puscarie politica. De acolo s-au trimis felicitari cu ocazia unor zile de nastere, chiar si unor fosti colaboratori ai Securitatii pe care o tot demasca azi ciuciuveau. S-au facut invitatii la receptii sau macar la o mica palavrageala. Ma rog, s-au dat nenumarate semne de respect ori simpatie. Poate scoate la iveala ciuciuveaua ceva pe numele meu? Si atunci? Pana si un "rapprochement" initiat in aceasta primavara s-a dovedit mai volatil ca puful de papadie.

Chiar de-as fi dezertat moral, as fi facut-o dintr-o liga in care ciuciuveaua si cei din palma carora ciuguleste delicatese cu mac nu au avut niciodata sansa sa se apropie. De data aceasta, am preferat sa-mi sterg cu o gluma scuipatul ce mi l-a asternut pe chip cuibuletul politic AP prin ciocul sopranei lui de coloratura. Data viitoare ma vor obliga sa ii iau in serios. Si asta e o cazna sisifica. Sa nu fi ramas si pentru mine o pedeapsa mai usoara?

P.S.: Cum nu le incadram intre semnele citarii, concluziile celor trei silogisme pe care le-am comentat in editorialul de saptamana trecuta erau, evident credeam eu, doar unele la care ar fi putut ajunge cititorii daca ar fi urmat pana la capat demonstratiile autorului citat de mine. Desi distinctia intre o concluzie explicit exprimata si una abil indusa este dupa mine irelevanta intr-o campanie de felul aceleia la care ma refeream, nu pot sa nu recunosc existenta unei diferente intre cele doua feluri de concluzii.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   ciuciuveaua

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de