Cleptocratul politic

Hai sa nu mai discutam despre comunism. Comunismul a fost doar, asa, o idee; vorba-n vant», marturiseste Boris Ieltin. Tarul Boris e doar, asa, baut un pic cam mult "Comunismul inseamna puterea sovietica, plus electrificarea intregii tari", proclama Vladimir Ilici Lenin. Se insala. "Comunismul se afla in conflict cu natura umana", crede Ernest Renan. Are dreptate. Nu ma credeti? Ascultati ce spune Frank Zappa: "Comunismul nu tine, fiindca oamenilor le place sa aiba".

"Comunismul nu este dragoste. Comunismul este un ciocan pe care noi il folosim ca sa ne zdrobim inamicul", tuna Mao Tze-tung. E cinic, dar, in acelasi timp, are dreptate. "Chiar nu vad comunismul drept ceva rau", gandeste profund Whoopi Goldberg. Si ea este cinica, dar nu are dreptate. Specialitatea Hollywood-ului este fictiunea, nu realitatea.

"Pentru noi, in Rusia, comunismul este un caine mort. Pentru multi oameni in Occident, comunismul este inca un leu viu", scrie Alexander Soljenitin. Are dreptate. "De cine sa-ti fie mai multa mila, de un scriitor gabjit de politisti care ii pun calus in gura ori de un scriitor traind intr-o libertate perfecta si care nu mai are nimic de spus?" - se intreaba Kurt Vonnegut. Omul e "confuzionat" rau de tot, nu-i asa? Ce ti-e si cu "drama optiunii"!

"Cruciada impotriva comunismului a fost chiar mai imaginara decat stafia comunismului", spune A.J. Taylor. Despre zicerea asta chiar nu stiu ce sa spun. Imi trebuie ceva timp de gandire. "Comunismul distruge democratia. Dar si democratia poate distruge comunismul", crede Andre Malraux. Pentru asta nu-mi trebuie timp de gandire - Malraux are dreptate.

"Hai sa nu mai discutam despre comunism. Comunismul a fost doar, asa, o idee; vorba-n vant", marturiseste Boris Ieltin. Tarul Boris e doar, asa, baut un pic cam mult. "Comunismul inseamna coruperea unui vis despre dreptate", scrie Adlai E. Stevenson. Si partial are dreptate. Ca tot veni vorba, in timp ce visul a disparut, coruptia e bine mersi si devine pe zi ce trece din ce in ce mai mare si mai trainica.

Multe lucruri nu sunt in regula cu tarile postcomuniste, dar nimic nu este mai devastator decat coruptia care le bantuie. Profesorul Robert Klitgaard are dreptate cand ne ofera formula coruptiei: "monopolul + putere discretionara - raspundere". Este exact reteta dupa care, incruntati, ideocratii comunisti s-au transformat peste noapte in cleptocrati jegosi, putred de bogati.

Cleptomania este o boala mentala. Cleptocratia nu este. E altceva. Un cleptoman "nu fura obiecte pentru imediata lor folosire sau pentru valoarea lor", ne explica un psihiatru. Un cleptocrat tocmai asta face. Cleptomania este individuala. Cleptocratia este si individuala si colectiva. E greu de crezut ca un grup de cleptomani ar putea sa infiinteze un partid politic, sa fraudeze alegeri si sa foloseasca resursele nationale ca pe propriile lor conturi in banca. Cleptocratii pot. Cleptomanii sunt fiinte dezorganizate. Cleptocratii sunt organizatori superbi.

Sa fie cleptocratul politic actorul cel mai important, produs de aceasta dureroasa, prelungita mahmureala cunoscuta si sub numele de epoca postcomunista?