x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Clientul nostru, voluntarul nostru

0
Autor: Ionuț Bălan 10 Sep 2018 - 07:30
Clientul nostru, voluntarul nostru


Pe vremuri, deși nu foarte demult, clientul era stăpân și era tratat ca un pașă. Toate produsele și serviciile pe care le cumpăra erau livrate "la cheie": nu mai trebuia să faci nimic pentru a beneficia pe deplin de ele. Cum este și firesc, antreprenorii munceau, transportau și livrau în locul tău - doar pentru asta ai plătit.

 

E drept, a oferi clientului astfel de servicii "de lux" presupune costuri, pe care trebuie să le incluzi în prețul final al mărfii, iar ca să faci față pe piață, ești nevoit deseori să sacrifici dureros din marjele de profit. Ce-ar fi însă dacă ai reuși să convingi clientul să treacă la muncă, pe banii lui?

 

Astfel, se poate spune că a devenit un obicei pentru multe tipuri de comercianți să vândă, de fapt, produse intermediare sub aparența de produse finite. Evident, exemplul arhetipal e IKEA. Dacă își asamblează cumpărătorul singur mobile, retailerii își reduc costurile și fac economie de personal. În schimb, clientul trebuie să cheltuiască el timp (care este bani!) și e nevoit să își însușească niște deprinderi de care nu are nevoie. Deși nu-l obligă nimeni să facă asta, tot e oarecum o formă de socialism: tot poporul participă la producție.

 

Trebuie să fim cinstiți și să recunoaștem și partea bună a lucrurilor: în acest fel, produsele se ieftinesc și mai mulți oameni au acces la ele.

 

Pe de altă parte, n-ar fi de mirare ca firmele să treacă la nivelul următor, chiar pe fondul automatizării tot mai intense a producției. De ce să nu economisim și curent electric și să nu decelerăm uzura roboților? Nu trebuie decât să inducem prin publicitate ideea că e extrem de cool să plătești de fapt pentru a căpăta dreptul de a munci la linia de asamblare a produsului pe care ți-l dorești și pe care poți după aceea să-l iei acasă când e gata, drept bonus.   

 

Să nu uităm că, în anii ’90, râdeam de ideea lui Kramer din Seinfeld de a deschide o pizzerie unde clienții să vină și să-și facă ei singuri pizza. 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de