x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Clipe

0
Autor: Florin Chilian 23 Mai 2006 - 00:00
Clipe


Fericirea are multe orizonturi. Poate la fel de multe, daca nu cumva mai multe, mult mai multe orizonturi decat prea cuvenitele puncte de suspensie care ar fi putut rezolva mai eficient toata fraza asta lipsita de continut. Totul e sa dai un contur foarte bine definit absentei. Sa executi cat mai bine o forma fara fond. Nu condensa intelesurile, se spune ca asta e apanajul amatorilor, al incepatorilor, al... al pasionatilor, al... al indragostitilor...al patimasilor... Profesionistii duc spre perfectiune lipsa fondului in esenta lui punand tunurile spoturilor de lumina spre orice ramasita sau reziduu scanteietor al ideii de id...e in sine, ea, ideea. Harsaiala vietii poate... O de necontestat experienta de... Dar ce fel de viata e asta ?!

O nuanta de bon-ton a nereusitei de A FI pana la capat, a esecului, a ratarii aproape firesti si... atata vreme cat pana si Iisus a ratat... Cine suntem noi sa ne punem cu nostalgia ratarii ca mod de viata, ca fel de a fi, argument suprem fiind promisiunea imposibila a zilei ce va sa vina?!

Ne putem da oricand, mai ales ca e o moda deliranta, doctoratul in clipe traite, trecute, ce nu ne plac, nu ne reprezinta dar care ne achita facturile de zi cu zi.

Nu condensa intelesurile, lasa speranta lasitatii sa traiasca! Teme-te ca nu care cumva sa spui tu ultimul cuvant! Ce maxima vanitate! Opreste-te la timp, lasa-i sa mimeze cititul printre randuri, deplina intelegere, oarba, plina de tot felul de inexactitati dar, altfel, plina de promisiuni doar sperate candva, undeva...

Ce ciudat?! Sa ajungi sa te temi de clipele traite cu adevarat, de cuvinte, chiar asa descarnate de restul dimensiunilor lor firesti, traduse pe intelesul nefiresc de saracacios, bidimensional al hartiei si sa fugi in ciorbe prea lungite de betia imediatului. Profesionistii scriu editoriale, amatorii au versurile, textele, condensarea, esentializarea, scoaterea din dictatura lui acum.

Momente in timp, clipe, fericiri condensate in delicata frumusete a tristetii din cuvintele fara orizonturi.

Un amator a salvat lumea. Profesionistii au facut Titanicul.

Cine se va bate mai tare cu pumnul in piept?

E un orizont in fiecare clipa. Poate rezolva un cuvant aceasta fericire?

Sunete, fericiri, clipe.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de