x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cobaii si rastignirea

0
Autor: Marius Tucă 20 Feb 2005 - 00:00

Mai mult ca sigur ca Romania privita de afara, de pe margine este extraordinar de interesanta. Mai greu este pentru cei care traiesc in ea, cei douazeci si ceva de milioane de oameni deveniti cu voie sau fara voie cobaii tranzitiei eterne.

Romanie fascinanta. Cei cincisprezece ani de laborator pe care i-am trait au fost, pesemne, un spectacol halucinant pentru cei care au avut curiozitatea sa-si mai arunce cand si cand cate o privire inspre noi. Mi-e teama insa ca pentru noi suferintele tranzitiei sau, mai bine spus, efectele acestor suferinte abia acum vor incepe. Si din nefericire nu mai putem da vina pe nimeni pentru tot ce ni s-a intamplat, pentru ca pur si simplu n-am fost cobaii nimanui, am fost propriii nostri cobai. Noi am experimentat pe noi, asa ca putem da vina in cel mai rau caz pe viata, pe soarta. Dupa cei cincizeci de ani de comunism, aerul libertatii a avut asupra noastra un efect terifiant. In primul rand ca nu-l asteptam! Nu eram pregatiti nici pentru un blues nenorocit si ne-am trezit dintr-o data ca trebuie sa dansam rumba sau nu mai stiu care dans exotic. Iar noi, anchilozati, bolnavi si resemnati n-am mai avut rabdare sa vedem ce e cu noi si ne-am aruncat cu totul intr-un dans nebun din care n-am iesit prea curand. In al doilea rand, am trait libertatea cucerita atat de neasteptat in acelasi sistem vechi, ca si cand dintr-o data ne-a fost aerisita colivia, dar zabrelele dinainte de ’89 au ramas la locul lor. Au trecut ani si ani pana cand am inceput sa traim libertatea intr-un alt sistem decat cel in care fuseseram atata vreme prizonieri. Si, spuneam, efectele acestor ani in care am fost propriii nostri cobai ai laboratorului numit Romania, efectele experimentelor la care mai mult sau mai putin singuri ne-am supus abia acum se vor face simtite. Au fost cincisprezece ani in care generatii intregi si-au pierdut orizontul, orizontul cenusiu desigur, dar totusi orizontul, parintii nostri, de exemplu, alte generatii care isi cauta si astazi orizontul, neregasindu-se nicaieri, ca neapartinand nimanui. Sunt milioane de oameni ale caror destine au fost rasucite, multe dintre ele pana-ntracolo incat au fost frante. Cei pentru care socul libertatii si al tranzitiei a fost prea puternic, incheindu-si repede socotelile cu lumea care abia incepea, nici nu mai conteaza. In comparatie cu cei care au trait o continua inadaptare si supravietuirea lor s-a transformat intr-o batalie pe care au pierdut-o inainte de a o incepe. Cat despre cei care s-au trezit intr-o Romanie care n-avea nimic in comun cu visele si aspiratiile lor nu cred ca mai e ceva de spus!

Nota de plata, cat se poate de dramatica, a acestor ani de cobai, laborator si tranzitie consta in bolile noastre: boli noi, boli grave, boli ciudate, boli necrutatoare, multe dintre ele incurabile. Dupa cincizeci de ani de comunism in care ne-a fost grav afectata fibra nationala, dupa ce mentalitatile si sufletele ne-au fost chinuite si imbolnavite, a venit randul trupurilor noastre sa plateasca pretul tranzitiei delirante de care am avut parte ca rastignirea sa fie facuta pana la capat!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de