x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Codul lui "da’ tu esti mai breaz?"

0
Autor: Ionuț Bălan 06 Oct 2005 - 00:00
Tanasescu nu vrea sa se joace si Vladescu cu Codul lui. Asta nu mai tine de economie, iar din jocul politic tine doar de joaca.

Tanasescu se gaseste sa zica despre Codul lui Vladescu ca e profund antiliberal. Vladescu se face ca nu-l aude. Noi ramanem insa cu nedumerirea: daca nu-i liberal, atunci cum e codul asta? Social-democrat? Sau, daca nu-i nici liberal, nici socialist, poate ca-i national-socialist.

De fapt, codul emis in vremea lui Tanasescu, peste care s-au suprapus schimbarile lui Popescu si modificarile lui Vladescu de nu-l mai recunoaste nici ta’-su, n-a devenit nici socialist, nici nazist, nici comunist. E numai un biet cod de criza. Iar atunci cand te ameninta colapsul si n-ai o economie puternica si restructurata, pui ratii, ca-n vreme de razboi. Aceia care au fost indopati fortat in 2004, ca sa aleaga cu cine trebuie, strang acum cureaua. Suma viciilor ramane constanta, fiindca imbuibarea si postul dauneaza in egala masura sanatatii.

Dar ce tot ne apucam sa explicam aici ceea ce era evident inca de anul trecut! Disputa actuala este pur politica. Majoritatea populatiei traieste in locuinte de sub 100 de metri patrati, nu in vile. Nu se deplaseaza cu tancuri 4X4 si nu face speculatii cu imobile, terenuri si actiuni. E adevarat ca se reprima niste piete - actiune antiliberala - , insa am precizat deja ca scopul nemarturisit e politic. Liberalii si democratii au incercat sa submineze puterea economica a PSD si in 1996-2000, se straduiesc si acum, introducand in schema concurenta straina. Daca va uitati bine pe grila fiscala - de la 16% impozit pe profit pana la 30% CAS la angajator din 2006 - , in putine tari din zona noastra de interes mai vedeti niveluri la fel de joase. Ce se mai pregateste? Exact ceea ce-i supara mai tare pe afaceristii romani: tratamentul egal cu concurenta straina. Fara arierate ca substitut de capital, fara preturi in crestere lenta la energie ca subventie mascata, fara comenzi preferentiale de la stat si esalonari de taxe ca arme pentru denaturarea competitiei economice.

Asadar, ex-titularul de la Finante se agita cot la cot cu autohtonii, fiindca, in lipsa facilitatilor oferite de stat si a tolerarii economiei subterane, capitalul strain ne poate cumpara tara. Ba, mai mult, sunt limitate tranzactiile pe pietele dragi inimii lor - piata bursiera si piata imobiliara - , acolo unde potentatii isi ofereau activele la preturi din ce in ce mai mari, iar acum vor fi nevoiti sa vanda din ce in ce mai ieftin. Fireste, ca de obicei, populatia e victima colaterala. Pana cand vine capitalul strain trebuie sa puna cineva la loc banii blocati in imobile. Daca banii oligarhiei nu mai contribuie la cresterea economica, aceasta se extrage din nivelul de trai, ca din piatra seaca. Iar daca o astfel de crestere incepe sa aduca a recesiune, tot nu-i nimic, pentru ca la scadenta nu platesc cei care au devalizat economia restrangand-o la o singura ramura - constructiile - , ci echilibrul se restabileste prin rationalizarea consumului celor multi si lipsiti de aparare.

Si totusi, desi e limpede ce se intampla, fostul ministru de Finante tot se preface ca nu intelege. El plange pe umarul bancii centrale, pe care masurile corecte luate au facut-o impopulara, insa critica politica fiscala. Pai, stimabile domn Tanasescu, ia sa vedem: in 2002, consumul si dobanzile s-au redus oare mai putin brutal? Din fericire pentru dvs., dobanzile au avut atunci de unde sa scada. In prezent, cand sunt deja banci care bonifica leii la fel ca euro, unde sa se mai duca? Cum BNR nu prea mai are multe variante - dobanzile sunt jos, oamenii economisesc infim, cursul n-are cum sa se micsoreze pana la nivelul din 2001, cand a ajuns PSD la guvernare, restructurarea se face tot indirect - , singura optiune ramane politica fiscala. Asta va face ca inflatia sa se reduca, nu prin majorarea deficitului comercial dupa modelul 2003-2004, ci in paralel cu scaderea acestuia, ca-n 2002. Asa ca a compatimi BNR si a infiera Finantele nu e deloc fair-play, fiindca este la fel ca in vremea dvs. - politica monetara si cea fiscala nu se bat cap in cap, ci actioneaza conjugat.

Concluzia e clara. Zbaterile dlui Tanasescu sunt pur politice. Bine c-am aflat insa de ce se spune despre PSD ca are tendinte de partid unic. Stiti de ce? Pentru ca stie sa guverneze si cu stanga, si cu dreapta, adica si social-democrat, si liberal. E drept ca nici actualii conducatori nu-s usa de biserica. Scopul lor nu este ca bunastarea economica sa coincida cu bunastarea individului - asa cum postula clasicul Pareto - , ci sa-i strice PSD jucaria. Cu Basescu presedinte, s-ar putea ca de data asta sa aiba sanse mai mari.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de