Colindători

Am o veste proastă. Traian Băsescu se pregăteşte să repete acelaşi scenariu.  Preşedintele e pregătit pentru alegeri anticipate, ne spune calm domnul Lăzăroiu. În această variantă, alegerile nici nu mai contează

Vedeta Sărbătorilor de iarnă româneşti de anul acesta nu va fi, probabil, binecu­noscutul personaj cu barbă şi sanie trasă de reni, ci articolul 103, aliniatul 1 din Constituţie. Colindele pe care le cântă, încă de pe acum, reprezentanţii preşe­din­telui Băsescu fac foarte probabilă o ase­menea situaţie. Articolul cu pricina precizează laconic felul în care este de­sem­nat candidatul de prim-ministru după alegeri. De interpretarea şi aplica­rea lui depinde, prin urmare, componenta politică a noului executiv şi a majori­tă­ţii parlamentare pe care o va avea în spa­te.

Scurt fiind, acest articol poate fi interpretat în mai multe feluri, după placul fiecăruia. Trebuie să ţină seama preşe­din­tele de acorduri deja existente între partide atunci când încearcă să formeze o majoritate? Sigur că nu, spun reprezentanţii preşedintelui. Şeful statului face ce vrea! Aşa de pildă, într-un interviu re­cent, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu spune că, nici dacă un partid are majoritate absolută, el nu poate pretinde ca şeful statului să-i nominalizeze premierul agreat. Poate că ne-am certa mai puţin dacă am observa că acest articol nu e singur pe lume. El face parte dintr-un text care se cheamă Constituţie şi care defineşte destul de exact instituţia prezidenţială pe ansamblul ei. Un alt articol, 80, aliniatul 2, spune un lucru funda­men­tal despre această instituţie. Cum că preşedintele "veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice".

Cu alte cuvinte, ori de câte ori are de luat o decizie, preşedintele trebuie să ai­bă în vedere mai ales această bună func­ţionare a statului. Să nu existe perioade lungi de provizorat sau interimat. Administraţia să fie puternică, având un mandat politic clar, bazat pe majorităţi funcţionale. Să fie eliminat, cât mai mult posibil, riscul unor blocaje. Uitaţi-vă la ce s-a petrecut pe scena po­litică din 2005 încoace. Vi se pare că Traian Băsescu a respectat acest articol? Du­pă alegerile din 2004, el a compus o ma­joritate guvernamentală chinuită şi artificială, care s-a spart foarte repede. Mai mult decât atât, el a încercat mereu să distrugă şi această majoritate şi să ajungă la alegeri anticipate ca să obţină mai mul­tă putere personală prin intermediul partidului său personal. Dar, din perspectiva interesului general, statul a rămas în stand-by. Integrarea europeană a bătut pasul pe loc. Instituţiile au privit neputincioase cum şefii lor se bat, se plimbă pe la DNA sau se schimbă din două în două luni.

Am o veste proastă. Traian Băsescu se pregăteşte să repete acelaşi scenariu. El crede că partidele trebuie să aştepte până când va fi nominalizat un candidat premier şi apoi să vadă dacă se pot înţelege sau nu cu el. Dacă nu se pot înţelege cu el de două ori, preşedintele e pregătit pentru alegeri anticipate, ne spune calm domnul Lăzăroiu.

În această variantă, alegerile nici nu mai contează. În fond, cam ştim câte partide vor intra în Parlament şi care sunt ele. Nu contează nici compatibilităţile de program sau cele de încredere interuma­nă. Nu contează nici faptul că, în toate ţările, majorităţile se fac şi se desfac la domiciliul lor, adică în Parlament, nu la Preşedinţie. Dar cel mai grav lucru e felul nonşalant în care e dispreţuit din nou in­teresul public. În situaţia descrisă, e foar­te posibil să avem o nouă perioadă de gu­vernare provizorie. Ne-am putea căpă­tui ulterior cu un alt executiv făcut de mân­tuială, cu oameni care n-au nimic în co­mun şi care în loc să treacă la treabă vor începe imediat să se încaiere şi să se blo­cheze unii pe alţii. Sau, infinit mai grav, vom ajunge la alte alegeri, perfect inutile.

Tot acest circ în plină iarnă, cu criză economică în braţe, cu şomeri care vin acasă, cu şantiere şi investiţii oprite şi cu oameni care aşteaptă soluţii şi primesc doar spectacole televizate penibile. Cred că merită să ne gândim la toate astea ori de câte ori, în pragul Crăciunului, Traian Băsescu va invoca grav  "interesul naţional".