x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Colonei buni la export

0
Autor: Tudor Octavian 04 Oct 2006 - 00:00
Colonei buni la export


Despre un om politic, banuit c-ar fi ofiter de Securitate acoperit, un coleg, indeobste foarte informat, spune ca e "colonel pentru export". Asta insemnand un ins cultivat, nu un mocofan. Un militar care stie sa imbrace convingator si costume de receptii. Prin urmare, un colonel instruit sa joace profesionist rolul de civil cu deprinderi occidentale in ambasade si in consulate. Nu vor fi deconspirati niciodata - mai spune colegul - deoarece au vechime in postura de barbati bine, cu vederi democratice. Pe langa ei, civilii suta la suta fac figura de plutonieri neciopliti de la manutanta.

Daca merg pe jos, se gaseste intotdeauna cineva care sa ma opreasca si sa-mi spuna ca nu vede nici o solutie la viata pe care a ajuns s-o duca. In autobuz, acelasi lucru, trebuie sa ascult vaicareala unora care au ajuns la capatul puterilor, care n-au solutie. Nici in metrou nu discut altceva. Dupa ce merg trei statii de metrou si sunt lasat de unul, ca sa ma ia de proaspat altul, imi dau seama ca exista si-n cele mai rele situatii o solutie: mersul cu tramvaiul!

Tot mai des gandesc ca unele etnii sunt de fapt infirmitati ale civilizatiei. Ca umanul, in intregul sau, are boli si suferinti, intocmai fiecarui individ. Si ca, pentru cateva din aceste infirmitati, solutia e una radicala, chirurgicala.

Mi-a murit un prieten din Cluj, un om pe care l-am invidiat de cand ne-am cunoscut pentru priceperea de a se inconjura cu biblioteci indesate cu carti. In una din aceste biblioteci, inaltata pana in tavan, prietenul meu a mai ochit un locusor liber si s-a urcat pe o scara, ca sa mai vare si acolo o carte. In cei patruzeci de ani in care-o indesase cu carti, bibliotecii ii obosise insa ancora ce-o tinea legata de perete si s-a rasturnat peste amic, omorandu-l imediat.
N-a suferit. Normal, avea numai carti bune.

La Paris, le-am spus cucoanelor, care ma tarau prin magazinele de pantofi, ca in urmatorul eu raman in hol si le astept acolo. Cum in hol exista o canapea, m-am asezat culegand dintr-o cuta o moneda de doi euro prelinsa foarte probabil din buzunarul altui barbat, tarat ca si mine prin magazinele pentru cucoane. Un sud-american, nadusit si gras, mi-a cerut voie sa stea langa mine si, de indata ce a luat loc, a atipit. Cand nevasta-sa, care l-a lasat pe canapea, ca sa-si faca singura damblaua, s-a intors, i-am spus ca i-am pazit sotul, ca traiesc din asta, din pazitul turistilor, si ca toata povestea o costa doi euro. Glumeam, desigur, dar femeia i-a turuit ceva grasului si acesta grav, morocanos, a scos doi euro. Am reintalnit cuplul in alt magazin si am vrut sa-i inapoiez banii. "Noi, romanii - le-am zis - cam exageram cu gluma." Omul m-a intrebat cat a dormit. I-a raspuns: un sfert de ceas. Era un gras cu simtul umorului. "I-ai muncit - a zis - atata imi platesc si eu slugile, cu opt euro pe ora. Sunt ai tai." Sa mori de ras, nu alta!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de