x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comerţul cu linişte

0
Autor: Tudor Octavian 11 Ian 2008 - 00:00
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
LA OCAZII, SCRIITORILOR ŞI ZIARIŞTILOR LI SE DÅRUIESC PIXURI "DE FIRMÅ"
. De regulă, acestea sunt primite cu ani în urmă de persoanele care le dau mai departe, şi nu mai sunt funcţionale. Nu pixuri simple, ci cu un schepsis, ca să simtă omul că scrie special. Doar câteva dintre nenumăratele pixuri pe care le-am primit sunt încă bune la scris. Când mi s-au dat am avut parte şi de precizarea: E mai bine să fie la dumneata, că scrii. La rândul meu, pe cele care nu-s bune de nimic, dar au un schepsis le dau mai departe, ca să nu întrerup circuitul pixurilor în natură. Unii, mai hapsâni, n-ar da un pix, deşi au cu sutele. Le ţin pe birou, iar când trebuie să scrie ceva încearcă zece până îl nimeresc pe cel care încă nu-i uscat sau n-are pastă roşie ori verde. E răzbunarea pixului.


LA IEŞIREA DIN MEDGIDIA, o reclamă cu pretenţii laudă "Eugenia de Dobrogea". Sloganul e că-i "mult mai bună". În Bucureşti se vând cu spor "covrigii de Buzău". Ei, da, îmi spune un rafinat al covrigilor, cumpără-i şi ai să observi diferenţa! Într-un mic magazin alimentar, un anunţ redactat de mână cu multă ambiţie artistică are aplombul unui comunicat oficial: "Avem muştar de Tecuci". Magazinul vinde şi whisky de Dublin, şi prosciutto de Parma, şi somon afumat de Norvegia, dar dacă e să marcăm o revoluţie culinară, atunci trebuie să vorbim despre emanciparea sărăciei. Piaţa, o fi ea pregătită pentru scobitorile de Sascut, pentru hârtia igienică de Bacău şi borşul de Suceava?


ÎNTR-UN TÅRG DE DUMINICÅ, în unul din orăşelele din preajma Parisului, o doamnă în etate şi-a scos pe tarabă blănurile. La cum arată şi la ce privire distantă are bătrâna, e clar că e vorba despre blnănuri scumpe. De altfel, şi preţurile pe care le cere îi descurajează pe amatori. Când doamna cea trufaşă descoperă în mulţime o domnişoară de condiţie bună, compatibilă la înfăţişare cu blănurile ei de când era mai tânără, îi face semn să se apropie şi o invită să le probeze. Dar n-am atâţia bani, spune domnişoara. Nu contează, răspunde doamna în etate. La cine nu-mi place le vând scump. La cine îmi place le dau gratis. Hainele astea sunt tinereţea mea. Iar tinereţea mea e un cadou prea frumos ca să ajungă la oricine.


ÎN BARURILE CU O CLIENTELÅ FIDELÅ, noile tonomate muzicale vin cu o ingeniozitate: clienţii care vor linişte bagă în tonomat fise ca să nu funcţioneze preţ de o melodie. Îţi poţi plăti cu fise liniştea pentru toată seara, aşa cum alţi clienţi plătesc pentru gălăgie. Japonezii cumpără porţii de aer curat, americanii pungi cu apă ecologică. Viitorul e al comerţului cu linişte.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de