Comerţul de artă (1) Motivaţiile

Motivele pentru care oamenii se inconjoara cu obiecte frumoase si pretioase sunt dintotdeauna si pretutindeni aceleasi si nu foarte multe. Numai ca aceste motive suporta atatea redefiniri geogra­fice si de la om la om, incat par fara numar. De importanta unui lucru de care te-ai atasat iti dai cel mai bine seama cand nu-l mai ai. Daca ti se rupe inima cand trebuie sa te lipsesti de un obiect drag, oare ce se petrece in sufletul unui mare colectionar de arta cand ii arde casa, cand il calca hotii sau cand un stat totalitar ii nationalizeaza avutul si-l scoate vinovat pe om pentru toate relele din societate? In orice colectie, indiferent ca e una de tablouri, de timbre, de sticlute de parfumuri ori de arme din toate epocile, dominanta e una spirituala. Colectio­narul e un om nascut cu un exces de atasament pe care trebuie sa si-l consume intr-un fel sau in altul. Asa cum exista persoane care nu suporta sa aiba nimic pe peretii odailor in care locuiesc, la fel exista persoane si chiar natiuni care nu suporta peretii goi. In Olanda veacului al XVII-lea, se vorbea, intr-o formulare care in tarile din jur a intrat in uz mai tarziu, de "teama de gol". In toate casele olandezilor, peretii erau plini de tablouri, harti, gravuri si tapiserii, iar colectiile unor nobili si ale unor notorietati erau la randul lor reprezentate in tablouri, ca sa vada si viitorimea in ce chip erau iubite si glorificate creatiile unor artisti recu­noscuti de nobilime ca mari si foarte mari. Prin urmare, e vorba de o pasiune orientata catre lu­cru­ri deosebite, deasupra inventarului domestic si de larga intre­buintare. Pasiunile insa, daca nu sunt dublate de o navalnica nevoie de a sti ce sunt obiectele cu care iti institui un mediu agreabil sfarsesc trist, la fel ca atatia oameni care nu imbatranesc frumos. O colectie, intr-o definitie simpla dar nu si restrictiva, este o pasiune susti­nuta de invatatura. Colec­tiona­rul e un om care invata toata viata, care face o patima din invatat. Nu poti sa-i previi pe urmasi ce minunatii vor mosteni ei de la tine, daca iubesti colectia ca un ignorant, fara o directie si fara dorinta de a lasa o idee im­portanta in urma ta. De aceea, dupa un debut ezitant, majoritatea colectionarilor achizi­tio­neaza sistematic, iar unii sunt dominati toata viata de dorinta de a poseda tot ce s-a produs mai bun, mai interesant si mai de pret intr-o indeletnicire sau arta. Nimic mai firesc ca scriind o serie de articole de interes general despre negustoria de arta, sa incepem seria cu un text despre clientii acesteia, despre mul­ti­mea de amatori de frumos si de obiecte cu patina timpului si a is­toriei, din care se aleg apoi co­lectionarii cei vestiti. Comer­tul de arta se institutionalizeaza, se profesionalizeaza si devine un factor-cheie in procesul national si international de valorizare numai atunci cand creste semnificativ si numarul clientilor, cand a devenit un obisnuit al galeriilor, al caselor de licitatie si al targurilor de antichitati e un fapt social de calitate.