x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comerţul de artă: Noi şi restul lumii

0
Autor: Tudor Octavian 01 Noi 2011 - 21:00

Intre anii 1948, cand intregul co­mert, inclusiv cel de arta, trecea sub controlul amanuntit al statului to­talitar, si 1990, Romania nu a avut o piata libera a artelor. Maga­zi­nele Fondului Plastic, cele ca­te­va consignatii controlate direct de Ministerul de Interne, si modestul negot cooperatist de artizanat ne-au particularizat, in contextul con­tinental, printr-un gen de in­compatibilitate foarte mandra de si­ne. Piata artelor, daca nu e libera, da­ca nu formeaza preturile si nu asi­gura circulatia ideilor si a artefactelor, daca nu garanteaza proprietatea, nu are nici un drept sa se cheme piata. In Romania, superlativele valorii nu aveau nici un temei in absenta unui sistem complet si nedirijat ideologic de valorizare. Colectiile de arta contemporana, cate s-au constituit in aceste decenii de sistematica si brutala conditi­o­nare a patimii colectionatului, au mizat pe discretie si pe relatii de atelier cu artistii, in marginea fiscalitatii. N-a fost o activitate de clandestinitate, insa nu i-a lipsit prea mult ca sa aiba toate atributele unei indeletniciri condamnabile.

Colectionarii au fost categoria intelectuala cea mai hartuita, cea mai sanctionata penal si cea mai culpabilizata public datorita unei definitii de fond: Intr-un stat, care sacraliza 'proprietatea colectiva', ei perpetuau proprietatea particulara. Colectiile semnificau o sfidare intelectuala, iar colectionarii erau o minoritate tolerata, speriata din cand in cand cu decrete si 'indicatii pe linie de partid' ce anuntau noi nationalizari.

Odiosul muzeu al colectiilor nu a fost decat un pretext pentru re­chizitionarea tarzie a unor mari co­lectii antebelice. Faptul ca func­tioneaza in continuare e o rusine, un stigmat si o chestiune de comunism cu nume schimbat. Oricat ne-am stradui sa recuperam pentru o istorie adevarata a artelor noas­tre si in mod demn, din asa-nu­mitul comert de arta al anilor 1948-1990, din el nu e nimic de re­cuprat. Fara o piata a artei libera si fara o politica democratica a pro­prie­tatii, stra­vechea si nobila in­­deletnicire a colectionarului ra­mane o activitate fara consecinte cul­turale ma­jore. Un tip de rezis­ten­­ta prin cultura, care nu face ma­sa critica si nu conduce la eman­ci­parea natiei.

Astazi, galerii­le si consig­natiile private din Iasi, Cluj, Timisoara, Oradea, Bucuresti si din alte urbe, targurile periodice, cele sapte case de licitatii – intre care ARTMARK da o dimensiune con­tinentala criteriilor de valori­za­re, de certificare in termeni in­terna­tionali a valorii – precum si piata car­tilor si a pu­blicatiilor de arta si interesand 'colectibilele' ne duc catre un comert liber si sigur articulat. Corect e sa spunem ca si in aceasta profesie, a negustoriei de arta, Europa se integreaza in Ro­mania, nu Romania in Europa.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de