x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comisarul avea dureri de şale

0
Autor: Florin Condurateanu 18 Mai 2018 - 07:34
Comisarul avea dureri de şale


O vorbă care umblă des zice că pe o vedetă nu e bine s-o vezi în halat de baie şi papuci. Actorul trebuie să-ţi rămână în minte şi în suflet impozant ca pe scenă sau pe ecran, să ţi-l aminteşti majestuos, viteaz, sensibil în purtare şi simţire, nu e potrivit să-l descoperi acasă la el cu beteşuguri de sănătate, cu cearcăne de nesomn sau cu obraji atinşi de prea mult somn. Vedeta e bine să rămână în strălucire, nu în oftat de durei de măsele sau de sciatică. Era prin anii 80 şi fixasem un interviu cu Sergiu Nicolaescu, celebru prin “Dacii”, “Mihai Viteazul”, Mâinile curate”, “Osânda”. Am sunat şi mi-a deschis un Nicolaescu îndoit de spate, cu mâna ţinându-se de mijloc, să-şi încălzească nervul sciatic precum blăniţa prinsă la şale. Cu pas prăpădit a mers spre fotoliu, s-a aşezat cu încetinitorul în fotoliu şi a început să povestească de intrarea lui Mihai în Catedrala Unirii “cu harta Daciei în mâinii”, reamintindu-şi de rostogolirile de atlet în râpa unde comisarul Moldovan scapă de trăgătorii bandelor ce-i juraseră răzbunare. “Nu mă mai slăbeşte sciatica asta, mă jenez şi să merg pe stradă!”. În camera alăturată, un veritabil muzeu cu steaguri originale din Războiul de Independenţă, găurite de iatagane, cu pistoale de epocă, cu armuri, trofee originale din timpul filmărilor. Eroul fără teamă şi reproş Sergiu Nicolaescu din filme era în criza de şale majestuos doar prin povestirile impresionante din timpul filmărilor. Mi-am amintit de o altă întâmplare tot cu îndrăgitul regizor. Trebuia să-i iau un interviu într-una din zilele obositoare ale filmărilor la “Mihai Viteazul”, unde dirija trupe de peste 5.000 de soldaţi în dificilele scene de bătălie. M-a primit într-o rulotă pe câmpul unde se reluau filmările, furase 3-4 ore de somn fiindcă nu degeaba era lăudat pentru viteza cu care realiza un film. Era tras la faţă de oboseală şi mi-a arătat braţul drept în ghips. Căzuse pe o scară abia luminată de un bec chior într-un hotel şi-şi fracturase mâna. “În dimineaţa asta trag cadrele unui atac de cavalerie, eu conduc otomanii călări în iureş şi ca să ţin cu stânga hăţurile şi cu dreapta sabia am legat iataganul cu o sârmă de ghipsul ce-mi înfăşoară braţul. Sincer, mi-e ceva teamă ca în galopul şarjei de cavalerie calul meu să  se sperie de bubuiturile obuzelor, să cadă şi să mă arunce din şa, n-aş avea cum să amortizez căzătura cu mâna ruptă”. Armăsarul şi-a protejat călăreţul celebru.

 

 

Citeşte mai multe despre:   Sergiu Nicolaescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de