x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comisarul Licuriciului

0
Autor: Victor Ciutacu 18 Apr 2012 - 11:25

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, romanii s-au uitat, zadarnic, ani de zile, cu gaturile intinse, pe cer, dupa americani. Pana s-au lamurit ce teapa istorica au luat. In tot acest timp, tara a stat la cheremul si sub talpa grea a comisarilor sovietici. Conducerea politica (ma rog) autohtona nu lua nici macar o singura decizie fara acordul lor. In fapt, ei erau adevaratii decidenti, iar marionetele bastinase jucau, formal, rolurile executivilor.

Dupa 50 de ani de la prima imensa amagire, odata cu prabusirea regimurilor comuniste, tema asteptatului desant american, de aceasta data economic, a capatat caracter recurent. O bucata de vreme, scuza oficiala pentru intarzierea marilor investitori de peste Ocean a fost Ion Iliescu. S-a facut si transferul pasnic de putere, a venit Emil Constantinescu, Romania a inceput cursa dementa (si compromisurile aferente) pentru aderarea la NATO. Iar simbolicul pod aerian tot nu s-a umplut cu dolari.

In schimb, a inceput sa conteze din ce in ce mai mult parerea ambasadorului SUA la Bucuresti, oricare ar fi fost numele acestuia. A revenit Ion Iliescu la Cotroceni, ne-am dat jos chilotii in fata americanilor, le-am pus pe masa contractele dorite si am fost admisi, intr-n final, pe post de rude sarace, in Alianta Nord-Atlantica. Iar reprezentantul diplomatic al Washingtonului a devenit, incepand cu mandatul lui Michael Guest, o institutie in sine. El decidea de unde rasarea soarele si unde urma sa apuna, e spunea cine-i corupt si cine nu, el dadea verdictele de (ne)frecventabilitate, el tragea linia alegerilor. Si a venit presedinte Traian Basescu. Darzul si frustul fost marinar s-a definit, din start, foloamerican, i-a declarat pe urmasii Unchiului Sam parteneri strategici si singurii licurici eligibili sa primeasca un sex oral demn, pasional si profitabil de la romani. Si le-a pus, in integrum, pasalacul (pardon, era sa scriu tara) la dispozitie.

Din anul 2005 incoace, tupeul ambasadorilor americani la Bucuresti a inregistrat un crescendo continuu si ametitor. Apogeul l-a atins Mark Gitenstein. Omul are - intr-o tara, totusi, straina si constitutional independenta - aerul guvernatorului unui stat vasal. In toate iesirile sale publice, traseaza directive: cine-i bun de procuror general si cine de sef al DNA, ce legi sa fie modificate, cate sentinte in dosarele de coruptie trebuie pronuntate, care-i cuantumul despagubirilor acordate de Guvernul Romaniei victimelor marii nationalizari comuniste, ce privatizari si mai ales care sunt imperios necesare. Iar politicienii de la Bucuresti, toti, de pe intreg esicherul, lipsiti de orice farama de demnitate, au stat si-au inghitit indicatiile. Fiindca - nu-i asa? - nu te lipesti la putere fara OK de la Casa Alba si nu vezi politic Statuia Libertatii daca nu pune Mark Gitenstein pe tine stampila CTC. Asa ca s-au tarat ca viermii prin fata lui, s-au dat in gat unii pe altii (in diversele convocari la Stapanire pe care le-au bifat) pana au ajuns vedete-n Wikileaks, au acceptat si au pus in aplicare, intocmai si la timp, indicatiile Jupanului.

O fi si slugarnicia asta politica o explicatie pentru toboganul parca nesfarsit pe care ne pravalim...


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de