x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Common sense" lipseşte

0
Autor: Daniel Daianu 18 Iul 2007 - 00:00

Am participat recent la festivalul anual al Institutului Aspen, in SUA, fiind invitat la o masă rotundă cu tema "Viitorul Europei". Am avut privilegiul să stau alături de senatorul Arlen Specter la un dejun la care venerabilul politician a subliniat rolul "common sense" in explicarea rezultatelor unei politici. Acest termen, ce denotă cumpătare, decenţă, generozitate şi mai ales clarviziune, imi vine adesea in minte judecănd mersul treburilor politice la noi şi aiurea.


Nu arareori oameni politici şi inalţi oficiali guvernamentali romăni fac declaraţii curioase; este vorba despre afirmaţii ce sunt in divorţ cu "common sense", fie in accepţia obişnuită, fie in raport cu un domeniu de activitate. De pildă, raţionamentul potrivit căruia aprecierea leului este pozitivă intrucăt ar favoriza restructurarea economiei romăneşti. Culmea este că auzi aşa ceva şi de la economişti presupuşi a şti ce vorbesc. Pentru că una este să admiţi supraaprecierea leului, fiindcă nu mai prea ai ce face (odată cu liberalizarea contului de capital), şi altceva să o saluţi, fie şi intr-o formă implicită. Aici avem de-a face cu o inţelegere strămbă a efectelor unei dinamici economice dictate de fluxuri financiare.


Am auzit, tot legat de cursul de schimb, o afirmaţie de-a dreptul ilară: că este bine că leul se apreciază mult, incăt astfel vor putea fi achiziţionate mai ieftin acţiuni la firme străine, că s-ar stimula astfel expansiunea externă a firmelor autohone. Asemenea afirmaţii nu ţin cont de situaţia de ansamblu a economiei, de aspectele de dinamică, de deficitele externe in creştere.


Să trecem la agricultură, la efectele secetei. Este adevărat că in Uniune există un surplus mare de produse agricole, inclusiv de grăne. Dar să afirmi că seceta de la noi nu va afecta preţul cerealelor, al păinii (şi al altor produse din făină), deoarece se va recurge la importuri masive - in caz de necesitate — este greu de inţeles. Nu există pieţe unice ca atare in UE. Aşa-numitele pieţe unice fiinţează prin "pieţe locale", intre care există diferenţe de circumstanţe şi, implicit, de preţ. Prin urmare, este firesc ca pe unele pieţe locale, unde condiţiile sunt foarte precare (in cazul de faţă, din cauza secetei mari), producătorii să speculeze circumstanţele. Dacă statul romăn ar avea o forţă de reglementare mare, prin preţuri de intervenţie şi vănzări din stocuri, tensiunile ar putea fi mult atenuate. Oricum insă mişcarea in sus a preţurilor nu poate fi evitată. Deja producătorii de păine au anunţat scumpirea in următoarele săptămăni.

Două afirmaţii privind creşterea pensiilor merită să fie notate. Una este legată de relaţia intre dinamica salariilor şi punctul de pensie. Punctul de pensie nu poate ajunge la nivelul programat (ca procent din salariul mediu) dacă salariile cresc concomitent. Ar trebui fie ca volumul CAS-ul să crească substanţial, printr-un număr sporit de plătitori, fie ca nivelul de CAS să crească la acelaşi număr de plătitori, fie ca numărul pensionarilor să scadă. Ar mai fi, teoretic, posibilitatea ca cei mai mulţi dintre cei care lucrează in străinătate să devină contributori importanţi la sistemul de pensii din Romănia. Dar sunt fezabile acestea, intr-un mod semnificativ? Cănd se susţine creşterea pensiilor trebuie să nu se mai facă referire la un procent anume din salariul mediu fără a se judeca mişcarea simultană a variabilelor.


In fine, s-a afirmat că şi dacă economia ar avea rata de creştere zero, in 2009 nu ar fi nici o problemă cu menţinerea nivelului pensiilor crescute (in 2008). Nu se inţelege că starea de staţionaritate a economiei (steady state) este valabilă pentru condiţii de echilibru. Adică nu pentru o economie in care deficitele externe cresc, in care finanţarea pe indatorare a contului curent a ajuns la peste 60% in primele cinci luni din 2007. Dacă nu am mai putea finanţa asemenea deficite, ajustările ar implica reduceri drastice de importuri, diminuarea exporturilor (care depind de importuri de completare), intrarea in recesiune. Iar recesiunea ar reduce sever incasările bugetare, ar diminua salarii… deci am intra in deficit bugetar major! Nu puţini dintre oficialii noştri au nevoie de mai mult "common sense" in afirmaţiile pe care le fac.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de