Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne-am obişnuit deja, de ani buni, ca Banca Naţională să publice, lunar, rezervele valutare şi rezerva de aur. Recent, au fost comunicate cifrele inregistrate la sfărşitul lui septembrie 2007. Faţă de august, creşterea valorică este de 510,4 milioane de euro. Rezultatul total: rezerve internaţionale de 26,9 miliarde de euro, stocul de valute fiind de 25,2 miliarde de euro iar cel de aur de 1,7 miliarde de euro.
Ne-am obişnuit deja, de ani buni, ca Banca Naţională să publice, lunar, rezervele valutare şi rezerva de aur. Recent, au fost comunicate cifrele inregistrate la sfărşitul lui septembrie 2007. Faţă de august, creşterea valorică este de 510,4 milioane de euro. Rezultatul total: rezerve internaţionale de 26,9 miliarde de euro, stocul de valute fiind de 25,2 miliarde de euro iar cel de aur de 1,7 miliarde de euro.
Acumulările valutare lunare ale BNR sunt consistente. Niciodată, in istoria Romăniei, nu a fost adunată atăt de multă valută. Numai in luna septembrie au fost inregistrate intrări de 733,9 milioane de euro. Remarcabil, cu deosebire, este faptul că banca noastră centrală nu este hapsănă şi nu atentează la valuta nimănui prin "rechiziţionări". Toate acumulările sunt făcute in condiţii de piaţă. Din 1992, incă, BNR a aderat la sistemul liberal "full-retention": agenţii economici au dreptul de a-şi reţine toată valuta provenită din operaţiuni externe. Banca Naţională nu cere nici măcar un singur euro sau un singur dolar din valuta adusă in ţară de exportatori ori de investitorii străini. Ceea ce inseamnă că o bună parte din totalul lichidităţilor in valută se află in băncile comerciale. Rezerva BNR are alte rosturi. Datorită ei, puţinele capitaluri interne, de care dispune statul romăn, nu sunt tulburate de la rosturile lor cotidiene. Banca Naţională poartă singură povara acumulării valutei necesare pentru a da consistenţă credibilităţii internaţionale a Romăniei.
De fapt, fiind administrator al intregii rezerve internaţionale a ţării, BNR iniţiază operaţiuni atăt de optimizare a avantajelor, căt şi de atenuare a riscurilor. Rezerva de valută este diversificată in portofolii aducătoare de profituri, in baza analizării neincetate a mişcării monedelor pe pieţele internaţionale. Căt priveşte rezerva de aur, o parte a ei se află in tezaurul BNR, iar cealaltă parte in depozite la mari bănci din străinătate. BNR a căştigat din dobănzi sume importante. Bani folositori ţării, obţinuţi fără nici un risc.
Cănd spunem "rezervele BNR", niciodată nu poate fi omis faptul că aici e inclusă şi o importantă cantitate de aur. Peste o sută de tone. O comoară ce valorează aproape două miliarde de euro.
Rezerva de aur a oricărei ţări constituie un capital de incredere. Căt priveşte Romănia, această rezervă are mai cu seamă semnificaţii istorice. In ţara noastră, tradiţional, acest metal preţios a avut mai totdeauna o pondere mare in rezerva internaţională.
La rezerva noastră valutară m-am referit pe larg in săptămănile trecute. Aşa că, astăzi, analiza va avea o singură ţintă: rezerva de aur. Fără a ocoli o intrebare pe care o auzim deseori rostită: de ce depozitează Banca Naţională aur in străinătate? Adevărul este că metalul galben (intangibil in Romănia din cauza mitului aurului transmis din generaţie in generaţie pănă in zilele noastre) constituie un stoc neproductiv. Mai mult, sunt necesare inevitabile cheltuieli de conservare, de asigurare a aurului monetar, de gestionare a unui stoc voluminos. Cum insă rezerva de aur e componentă a avuţiei naţionale, BNR consideră normal să caute căi de activare a acestei rezerve. Ca să nu aşteptăm doar să-i crească preţul pe piaţa internaţională.
Fără indoială, valoarea este extrem de importantă. După cel de-al doilea război mondial, fără incetare, preţul aurului a crescut exploziv. A pornit, in 1944-1945, de la 35 de dolari uncia. Şi a ajuns, in prezent, să sară cu mult peste nivelul de 700 de dolari uncia. Vineri dimineaţă, in ultima zi bancară din săptămăna trecută, preţul aurului inregistra 747,6 dolari. Iar la ora anunţării fixingului atingea deja 748,5 dolari.
Să fie un paradox? Aurul s-a scumpit, din 1944 şi pănă in zilele noastre, pe măsură ce rolul lui monetar a scăzut.
Nu, nu-i nici un paradox. E drept, nu se mai fac bani de aur, nu se mai acoperă banii cu rezerve de aur, nu se mai măsoară un conţinut in aur al monedelor. Trăim intr-o lume dominată de noi inţelegeri internaţionale in materie, in consens cu timpul actual, potrivit cărora ponderea aurului in rezerva internaţională a unei ţări scade spre 14-15 la sută. Diferenţa fiind acoperită de valute. Din anii â90, incă, valuta a acaparat planul intăi al rezervelor internaţionale. Totuşi, puterea aurului nu scade şi ea, ci creşte. Mai ales in momente de cumpănă, cum este cel prin care trece acum lumea, cănd cursa euro-dolar se distinge prin mari incertitudini. In astfel de momente, lumea cumpără aur. Iar aurul se scumpeşte. Normal: joacă doar rolul monedei de vreme rea. Â
Aşadar, păstrarea unei rezerve substanţiale de aur, la BNR, nu contravine eforturilor de liberalizare a metalului galben. Notez că, intăi şi intăi, potrivit noilor legiferări, in Romănia aurul comercial a ieşit de sub tutela statului şi s-a despărţit de aurul monetar. Apoi, Romănia respectă intocmai noile inţelegeri internaţionale cu privire la aurul monetar, deşi căteva mari state, intre care SUA, nu le respectă. Totuşi, in prezent, preocuparea principală a băncii noastre centrale e direcţionată către valută.
Urmarea - lunea viitoare.
Acumulările valutare lunare ale BNR sunt consistente. Niciodată, in istoria Romăniei, nu a fost adunată atăt de multă valută. Numai in luna septembrie au fost inregistrate intrări de 733,9 milioane de euro. Remarcabil, cu deosebire, este faptul că banca noastră centrală nu este hapsănă şi nu atentează la valuta nimănui prin "rechiziţionări". Toate acumulările sunt făcute in condiţii de piaţă. Din 1992, incă, BNR a aderat la sistemul liberal "full-retention": agenţii economici au dreptul de a-şi reţine toată valuta provenită din operaţiuni externe. Banca Naţională nu cere nici măcar un singur euro sau un singur dolar din valuta adusă in ţară de exportatori ori de investitorii străini. Ceea ce inseamnă că o bună parte din totalul lichidităţilor in valută se află in băncile comerciale. Rezerva BNR are alte rosturi. Datorită ei, puţinele capitaluri interne, de care dispune statul romăn, nu sunt tulburate de la rosturile lor cotidiene. Banca Naţională poartă singură povara acumulării valutei necesare pentru a da consistenţă credibilităţii internaţionale a Romăniei.
De fapt, fiind administrator al intregii rezerve internaţionale a ţării, BNR iniţiază operaţiuni atăt de optimizare a avantajelor, căt şi de atenuare a riscurilor. Rezerva de valută este diversificată in portofolii aducătoare de profituri, in baza analizării neincetate a mişcării monedelor pe pieţele internaţionale. Căt priveşte rezerva de aur, o parte a ei se află in tezaurul BNR, iar cealaltă parte in depozite la mari bănci din străinătate. BNR a căştigat din dobănzi sume importante. Bani folositori ţării, obţinuţi fără nici un risc.
Cănd spunem "rezervele BNR", niciodată nu poate fi omis faptul că aici e inclusă şi o importantă cantitate de aur. Peste o sută de tone. O comoară ce valorează aproape două miliarde de euro.
Rezerva de aur a oricărei ţări constituie un capital de incredere. Căt priveşte Romănia, această rezervă are mai cu seamă semnificaţii istorice. In ţara noastră, tradiţional, acest metal preţios a avut mai totdeauna o pondere mare in rezerva internaţională.
La rezerva noastră valutară m-am referit pe larg in săptămănile trecute. Aşa că, astăzi, analiza va avea o singură ţintă: rezerva de aur. Fără a ocoli o intrebare pe care o auzim deseori rostită: de ce depozitează Banca Naţională aur in străinătate? Adevărul este că metalul galben (intangibil in Romănia din cauza mitului aurului transmis din generaţie in generaţie pănă in zilele noastre) constituie un stoc neproductiv. Mai mult, sunt necesare inevitabile cheltuieli de conservare, de asigurare a aurului monetar, de gestionare a unui stoc voluminos. Cum insă rezerva de aur e componentă a avuţiei naţionale, BNR consideră normal să caute căi de activare a acestei rezerve. Ca să nu aşteptăm doar să-i crească preţul pe piaţa internaţională.
Fără indoială, valoarea este extrem de importantă. După cel de-al doilea război mondial, fără incetare, preţul aurului a crescut exploziv. A pornit, in 1944-1945, de la 35 de dolari uncia. Şi a ajuns, in prezent, să sară cu mult peste nivelul de 700 de dolari uncia. Vineri dimineaţă, in ultima zi bancară din săptămăna trecută, preţul aurului inregistra 747,6 dolari. Iar la ora anunţării fixingului atingea deja 748,5 dolari.
Să fie un paradox? Aurul s-a scumpit, din 1944 şi pănă in zilele noastre, pe măsură ce rolul lui monetar a scăzut.
Nu, nu-i nici un paradox. E drept, nu se mai fac bani de aur, nu se mai acoperă banii cu rezerve de aur, nu se mai măsoară un conţinut in aur al monedelor. Trăim intr-o lume dominată de noi inţelegeri internaţionale in materie, in consens cu timpul actual, potrivit cărora ponderea aurului in rezerva internaţională a unei ţări scade spre 14-15 la sută. Diferenţa fiind acoperită de valute. Din anii â90, incă, valuta a acaparat planul intăi al rezervelor internaţionale. Totuşi, puterea aurului nu scade şi ea, ci creşte. Mai ales in momente de cumpănă, cum este cel prin care trece acum lumea, cănd cursa euro-dolar se distinge prin mari incertitudini. In astfel de momente, lumea cumpără aur. Iar aurul se scumpeşte. Normal: joacă doar rolul monedei de vreme rea. Â
Aşadar, păstrarea unei rezerve substanţiale de aur, la BNR, nu contravine eforturilor de liberalizare a metalului galben. Notez că, intăi şi intăi, potrivit noilor legiferări, in Romănia aurul comercial a ieşit de sub tutela statului şi s-a despărţit de aurul monetar. Apoi, Romănia respectă intocmai noile inţelegeri internaţionale cu privire la aurul monetar, deşi căteva mari state, intre care SUA, nu le respectă. Totuşi, in prezent, preocuparea principală a băncii noastre centrale e direcţionată către valută.
Urmarea - lunea viitoare.
