Condamnarea comunismului cu dosare de cadre

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Persistenţa preşedintelui României în a relegitima veridicitatea mapei profesionale a Noricăi Nicolai – după ce filele lipsă s-au găsit şi au dovedit că mandatul de arestare a unui nevinovat nu a fost pus niciodată în execuţie – ridică o singură mare întrebare de ordin metodologic: de ce Traian Băsescu condamnă comunismul ca regim criminal şi abuziv, dar utilizează în lupta politică a anului 2008 dosare de cadre întocmite înainte de 1989, de instituţii represive ale statului comunist român?

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Persistenţa preşedintelui României în a relegitima veridicitatea mapei profesionale a Noricăi Nicolai – după ce filele lipsă s-au găsit şi au dovedit că mandatul de arestare a unui nevinovat nu a fost pus niciodată în execuţie – ridică o singură mare întrebare de ordin metodologic: de ce Traian Băsescu condamnă comunismul ca regim criminal şi abuziv, dar utilizează în lupta politică a anului 2008 dosare de cadre întocmite înainte de 1989, de instituţii represive ale statului comunist român?  Comportamentul de tip "Dr Jekyll şi Mr Hyde" probat de şeful statului este cel mai îngrijorător semnal de alarmă şi avertisment pe care îl primesc societatea civilă din România, loialii preşedintelui şi mai cu seamă inamicii acestuia în pragul alegerilor locale şi legislative din acest an.


Semnalul de alarmă dat societăţii civile. Recursul la dosare de cadre (comandate, colportate, măsluite, completate, dar mai ales descompletate) ca argument în disputele politice democratice reprezintă un afront nepermis faţă de eforturile de 18 ani ale societăţii civile de a considera regimul comunist din România drept profund abuziv şi nul din punct de vedere juridic. Faimoasa Comisie prezidenţială de la Cotroceni, de analiză a crimelor şi abuzurilor comunismului românesc, care i-a livat preşedintelui argumentele irefutabile ale ilegalităţilor comise de aparatul comunist, are drept obiectiv major tocmai anihilarea efectelor juridice ale mecanismelor represive comuniste. Spre binele societăţii româneşti de astăzi. Cum va explica preşedintele României domnului Tismăneanu că un dosar de cadre, referitor la indiferent ce persoană, întocmit pe vremea odiosului e o sculă potrivită democratic pentru a pune în aplicare condamnarea comunismului şi a efectelor sale postdecembriste? Sau, în egală responsabilitate, cum va mai convinge domnul Tismăneanu opinia publică susţinând că munca sa şi a comisiei sale reprezintă cu adevărat un efort radical de asanare a beteşugurilor comunismului criminal, sub oblăduirea preşedintelui Băsescu?


Semnalul de avertisment dat loialilor şi apropiaţilor. Obedienţa instituţiilor de forţă ale statului român faţă de dorinţele discreţionare ale preşedintelui atinge cote alarmante. Nu atât în perspectiva adversarilor preşedintelui, ci în ceea ce priveşte traiul lângă preşedinte al loialilor şi apropiaţilor lui. Oricând, din înalte raţiuni de stat, nu-i aşa, cine mişcă în front dintre loialii de partid ai preşedintelui este chemat o dată, de două ori, de câte ori e nevoie şi pus în faţa mapei. "Mapă, măpşoară, cine-i cel mai şantajabil din ţară?" Aviz tuturor obraznicilor, nemulţumiţilor şi exasperaţilor de karma "şefului" aflaţi prin preajmă. Sau pe la o viitoare guvernare, de ce nu?


Semnalul de atac dat inamicilor politici. Este bine ştiut că preşedintele, în lupta politică, nu este un simplu fighter, ci de-a dreptul un killer.

S-a legat de tine, nu te mai scoli de jos.  Adversarii politici ştiu acum că preşedintele are în dotare o sculă veche comunistă, prăfuită, hulită, dar eficace: mapa. Cu care îţi sapă groapa.

Nicicând România nu s-a întors mai mult spre metehnele comuniste abuzive şi discreţionare ca în aceste zile de ianuarie.

Oare ce ne mai aşteaptă?