x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Condamnati la ura

0
Autor: Marius Tucă 30 Apr 2004 - 00:00

Nu stiu sa urasc. Cred ca pentru a putea uri trebuie sa ai o structura anume, un caracter anume.

Asa cum, stiu foarte bine, nu poate uri oricine. Daca ar fi sa inteleg vreun fel de ura, probabil ca singura ar fi ura din dragoste. Dar acolo lucrurile sunt mai complicate, deseori iubirea amestecandu-se cu ura sau inlocuindu-se una pe cealalta. Nu-mi propun aici sa fac filozofia urii, dar ma uit cum societatea romaneasca e marcata constant de ura!

Uneori, as putea spune, ea rabufneste de-a dreptul incontrolabil asa cum s-a intamplat, de exemplu, la inceputul anilor ’90, cand cu mineriadele si nu numai! De atunci si pana-n zilele noastre nu s-a mai intamplat sa existe astfel de rabufniri, dar ura s-a mentinut constant la cote ridicate. Asta si pentru ca exista destule personaje care au un cuvant de spus in fata opiniei publice, lideri de opinie, pompos spus, care au facut din ura o meserie. Altfel spus, meseria lor e ura. Macar daca ar uri cu sinceritate. Nu, ei urasc din tot sufletul sau, mai bine zis, ei urasc cu toata ura de care sunt in stare.

Ura este „sentimentul" prin care ei se exprima cel mai bine, pentru ca, lasand la o parte toate aparentele, acestia nu stiu altceva decat sa urasca. Combustia lor interna este ura si, ingrozitor, ura reprezinta modul lor de viata. Poate ca vi se pare prea mult, poate ca veti crede ca exagerez, dar, din nefericire, tocmai realitatea este cea care ma face sa scriu aceste randuri. Din pacate sau din fericire, toti cei care nu stiu sa urasca nici nu stiu sa raspunda atunci cand sunt tinta urii. Nu vi se pare revoltator ca-n toti acesti ultimi ani de tranzitie si libertate totodata ca metodele prin care se dezvolta si se aplica ura sunt din ce in ce mai sofisticate? Ca-n fiecare zi vedem in jurul nostru din ce in ce mai multe dovezi de ura si din ce in ce mai putine de iubire? Nu credeti ca ura a devenit personajul principal care joaca prin intermediul mijloacelor de informare in masa? Ca promovarea urii este mai profitabila decat promovarea solidaritatii, de exemplu?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de