Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De cănd guvernul de la Beijing a decis să preia, printr-un fond de investiţii pe care il controlează, 10% din acţiunile uriaşului fond privat de investiţii Blackstone Group, autorităţile occidentale au intrat la idei. Este vorba despre o preluare de către un fond de investiţii la care participanţii de control au ??????????nu instituţii sau persoane private, ci statele.
De cănd guvernul de la Beijing a decis să preia, printr-un fond de investiţii pe care il controlează, 10% din acţiunile uriaşului fond privat de investiţii Blackstone Group, autorităţile occidentale au intrat la idei. Este vorba despre o preluare de către un fond de investiţii la care participanţii de control au ??????????nu instituţii sau persoane private, ci statele. Aceste fonduri de investiţii, numite suverane, aparţin autorităţilor statale indeosebi din China, Rusia, Arabia Saudită, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite, adică din ţări care au acumulat din exporturi imense sume cu care au constituit rezerve valutare substanţiale şi pe care le pun la bătaie pentru expansiune externă (prin investiţii directe, prin achiziţii de companii şi plasamente bursiere sau imobiliare).
Motivul principal al ingrijorărilor occidentale este insuşi faptul că asemenea fonduri de investiţii sunt deja evaluate la circa 2.800 miliarde de dolari, cu 60% mai mult decăt toate fondurile de hedging (de arbitraj valutar), in următorii zece ani putănd ajunge la 10.000 miliarde de dolari.
Teama occidentală este că aceste fonduri vor putea fi folosite ca arme politice de guvernele care le controlează. Acestea pot fi gata oricănd să facă rabat in comportamentul pe care il imprimă pe piaţa fondurilor respective de la obţinerea profitului maxim in favoarea urmăririi unor scopuri politice. Conduita unor asemenea fonduri pe piaţă poate fi din această cauză cu totul netransparentă, iar acţiunile intreprinse - neghidate doar de considerente de profit - pot fi total nepredictibile. Şi, la sumele imense pe care le vehiculează, toate aceste efecte pot fi foarte puternice, iar armele folosite in scopuri politice, extrem de eficiente.
De fapt, ţările occidentale sunt ingrijorate că fondurile de investiţii suverane (adică deţinute de stat) vor fi curănd vehiculul principal de rupere a globalizării cu sens unic, doar de la Vest la Est şi de la Nord la Sud. Fondurile de investiţii suverane au intrat deja pe contrasens şi, folosind insăşi filozofia şi practicile globalizării, se infiltrează adănc in economia şi finanţele ţărilor occidentale.
Acestea din urmă sunt vădit incomodate. Dar cu greu ar putea abdica de la propriile principii şi practici in materie de globalizare, in măsura in care au nevoie de acestea pentru propria expansiune in continuare. Iar adoptarea unor restricţii de acţiune pentru aceste fonduri de investiţii pe criterii politice sau de transparenţă este aproape exclusă, nu numai din raţiuni de principii, dar şi din cauza faptului că toate pieţele financiare occidentale, indeosebi cea americană, se dau in vănt după resursele acestor fonduri, care sunt plasamente durabile, şi nu volatile. Dacă banii acestor fonduri nu ar reveni in SUA prin plasamente in bonuri de tezaur şi alte titluri americane, nu doar dolarul s-ar duce dracului, dar şi sistemul american de a trăi pe bază de consum pe datorie.
Motivul principal al ingrijorărilor occidentale este insuşi faptul că asemenea fonduri de investiţii sunt deja evaluate la circa 2.800 miliarde de dolari, cu 60% mai mult decăt toate fondurile de hedging (de arbitraj valutar), in următorii zece ani putănd ajunge la 10.000 miliarde de dolari.
Teama occidentală este că aceste fonduri vor putea fi folosite ca arme politice de guvernele care le controlează. Acestea pot fi gata oricănd să facă rabat in comportamentul pe care il imprimă pe piaţa fondurilor respective de la obţinerea profitului maxim in favoarea urmăririi unor scopuri politice. Conduita unor asemenea fonduri pe piaţă poate fi din această cauză cu totul netransparentă, iar acţiunile intreprinse - neghidate doar de considerente de profit - pot fi total nepredictibile. Şi, la sumele imense pe care le vehiculează, toate aceste efecte pot fi foarte puternice, iar armele folosite in scopuri politice, extrem de eficiente.
De fapt, ţările occidentale sunt ingrijorate că fondurile de investiţii suverane (adică deţinute de stat) vor fi curănd vehiculul principal de rupere a globalizării cu sens unic, doar de la Vest la Est şi de la Nord la Sud. Fondurile de investiţii suverane au intrat deja pe contrasens şi, folosind insăşi filozofia şi practicile globalizării, se infiltrează adănc in economia şi finanţele ţărilor occidentale.
Acestea din urmă sunt vădit incomodate. Dar cu greu ar putea abdica de la propriile principii şi practici in materie de globalizare, in măsura in care au nevoie de acestea pentru propria expansiune in continuare. Iar adoptarea unor restricţii de acţiune pentru aceste fonduri de investiţii pe criterii politice sau de transparenţă este aproape exclusă, nu numai din raţiuni de principii, dar şi din cauza faptului că toate pieţele financiare occidentale, indeosebi cea americană, se dau in vănt după resursele acestor fonduri, care sunt plasamente durabile, şi nu volatile. Dacă banii acestor fonduri nu ar reveni in SUA prin plasamente in bonuri de tezaur şi alte titluri americane, nu doar dolarul s-ar duce dracului, dar şi sistemul american de a trăi pe bază de consum pe datorie.
