Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca şi social-democraţii, liberalii se fac că dau cu o mănă, ca să distragă atenţia de la cealaltă.
Ca şi social-democraţii, liberalii se fac că dau cu o mănă, ca să distragă atenţia de la cealaltă.
Â
La sfărşitul lunii martie PSD lansa o schiţă de program economic prin care promitea reducerea contribuţiilor sociale plătite de angajator cu 7 puncte procentuale, din 2008 ("nu cu două, cum face actualul Guvern"). Lovit in orgoliul liberal, premierul Tăriceanu supralicita trei zile mai tărziu şi adăuga la cele două procente vizate iniţial incă patru, de care să profite exclusiv angajatul: "Am decis că este o prioritate pentru anul 2008 reducerea cu pănă la 6% a contribuţiei pentru asigurările sociale pe care fiecare angajat trebuie să le plătească". El sublinia atunci - ca să inţeleagă toată suflarea - că "mai mulţi bani acasă pentru toţi cetăţenii activi inseamnă atăt creşterea nivelului de trai, căt şi o premisă de dezvoltare economică pe baze mult mai sănătoase decăt dacă aceşti bani ar rămăne la stat", fiindcă "mai mulţi bani la dispoziţia celui mai important agent economic, care este cetăţeanul, presupune o creştere semnificativă a economiilor şi a investiţiilor".
Pănă la urmă, CAS la angajat va scădea in 2008 doar cu 1,5%. De aici s-ar deduce că e bine să rămănă mai puţini bani "acasă" la "cetăţenii activi" decăt a spus premierul in primăvară, probabil pentru că o creştere semnificativă a nivelului de trai ar crea premisele unei dezvoltări economice mult prea sănătoase. Şi apoi, in loc să stea oamenii cu măna intinsă la ofertele speciale ale marilor magazine sau ale marilor furnizori de automobile, unde cumpără cu bani luaţi de la bancă, te pomeneşti că ar trebui să alerge comercianţii după clienţi.
Pe de altă parte, are şi angajatorul dreptatea lui. De ce să plătească el două treimi din CAS şi salariatul doar o treime? Ce, e pensia sau sănătatea lui, ori a angajatului? E firesc ca angajatorul să se preocupe mai mult decăt angajatul de viitorul său? Nu este, dar atunci angajatul (atenţie, nu angajatorul!) şi-ar pune problema: "Am cotizat suma X, vreau banii inapoi cănd ies la pensie", iar statul n-ar avea replică, in cazul in care angajatul ar fi contributor majoritar sau exclusiv. Aşa cum stau insă lucururile acum, plătind mai puţin decăt intreprinzătorul, salariatul nu poate ridica pretenţii. Banii lui se dematerializează. Nu există o corelaţie directă intre ce dă şi ce primeşte, ci numai un sistem piramidal.
Aşadar, in ciuda promisiunilor că individul va fi cel avantajat de reducerea CAS există pănă la urmă o explicaţie pentru care Guvernul va proceda cam la fel cum "schiţa" PSD. Concurenţa fiscală e iarăşi pe cale să se inăsprească in estul Europei. Din acest motiv, in ambele variante prezentate de partide, impozitul pe profitul companiilor rămăne neschimbat la 16%, iar scăderea CAS vizează preponderent angajatorul, şi nu angajatul! Deci politicienii luptă doar din vorbe să lase mai mulţi bani in buzunarele "cetăţenilor activi". De fapt, practică acelaşi stil de clinci etatist, in care romănii sunt blocaţi intre ce le dă şi ce le ia statul.
Suplimentul liberal lăsat romănilor prin scăderea contribuţiilor şi-l va insuşi statul sau il va vira clienţilor săi după metode social-democrate - preţuri de oligopol, taxe, accize, mărirea bazei de impozitare şi alte restricţii, care mai de care mai năstruşnice.
Nu e rău că scade CAS, e chiar foarte bine. Totuşi, nu vă lăsaţi păcăliţi: politicienii de orice culoare vor avea grijă ca asta să nu insemne, Doamne fereşte!, mai mulţi bani la oameni, deci piaţă liberă. Că dac-ar fi, nu s-ar mai povesti despre clienţi preferenţiali de partid şi de stat.
