x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Controlul minţii umane”

0
Autor: Maria Timuc 23 Mar 2011 - 20:06

Acesta este titlul unei cărţi tulbu­ră­toare, care descrie o sumedenie de tehnologii capabile să controleze mintea umană la distanţă şi nu de la doi metri, ci chiar de la sute de kilometri în anumite cazuri. Nu doar un­dele cerebrale ale creierului pot fi de­tec­tate şi schimbate la distanţă, nu doar parametrii emoţionali şi comportamentele umane pot fi modificate în sensul dorit de cineva, ci şi pa­rametrii funcţionali ai corpului fi­zic. Aici au ajuns ştiinţa, tehnologia şi, în fapt, tot mintea umană. Cartea citată arată că populaţii întregi pot fi manipulate la distanţă cu ajutorul acestor tehnologii speciale, aşa încât – în cazul unui răzoi – de exemplu, populaţia să perceapă acele gânduri şi emoţii, trăiri, tensiuni induse la distanţă, dar care sprijină intenţiile şi scopurile „atacatorilor”!

„Gândiţi-vă la impactul pe care îl pot avea teh­no­logiile de control mental; la faptul că gândirea umană poate fi întreruptă sau manipulată aproape fără a putea opune rezistenţă. Influenţa gân­dirii în acest mod vine, după spu­se­le unui savant rus de marcă, dr. Igor Smirnov, ca şi cum ar fi o po­run­că de la Dumnezeu căreia nu i se poate rezista. (....) Ce altceva ar putea fi o violare mai mare a personalităţii noastre”, se întreabă dr Nick Begich în cartea „Controlul minţii umane”?

O asemenea lectură trezeşte o sumedenie de întrebări. De exemplu, dacă tehnologia modernă poate fi folosită pentru a ne modifica stările emoţionale, fluxul mental, comportamentele şi starea corpului fizic, cum mai ştim dacă ne trăim pe noi înşine? Dacă manipularea cu aparate sofisticate de la distanţă a ajuns la nivelul menţionat, iar anumite stări şi emoţii ale individului pot fi induse la distanţă, pe ce lume trăim şi ce avem de făcut în cazul în care ne cuprind tot felul de trăiri aiuritoare? Ce avem de făcut când ne cuprinde furia în faţa televizorului (mijloacele de informare, în special televizorul şi radioul ar putea fi instrumente pentru manipularea minţii la distanţă prin sugestie pasivă, dar şi prin alte mijloace, precum semnalele luminoase sau sonore)?

Când ne creşte tensiunea ascultând ştirile sau ne cuprinde frustrarea, ura, durerea sufletească în faţa unor evenimente de viaţă atâta vreme cât ştim că-n astfel de stări s-ar putea să nu fim noi înşine? Trebuie să fie nişte metode de apărare, trebuie să existe şi Dumnezeu adevărat, nu doar un „presupus Dumnezeu al tehologiilor”, care să ne inducă emoţii distructive sau stări de boală fizică. Trebuie să aibă şi mintea noastră un rol, nu se poate ca fiinţei umane să-i fi fost distrus liberul arbitru şi nu se poate ca răul venit din afară, în slujba unor interese obscure, să ajungă mai puternic decât binele.

Eu cred că nu putem fi chiar nişte păpuşi la îndemâna răului, fie el şi acela creat prin tehnologii şi invenţii fantastice. Faptul că astfel de teh­o­logii, capabile să ne controleze mintea, corpul şi viaţa există şi, poate, uneori sunt aplicate, trebuie cunoscut, dar nu pentru a ne creşte frica, depresia şi suferinţa, nu pentru a ne întări slăbiciunea şi, prin aceasta, a ne expune răului. Ele trebuie cunoscute pentru a ne reafirma puterea şi a crede în destinul fericit al omului, ca şi în puterea lui de a alege între un gând rău şi unul bun, o emoţie plăcută şi alta urătă. Răul care vine, aparent din interior, ar putea fi dintr-o sursă externă, adică dintr-o conştiinţă lipsită de etică şi morală.

Răul, aparent justificat, ne-ar putea fi creat prin folosirea unor sofisticate tehnologii de manipulare a minţii. Nu trebuie să ne înfricoşăm de toate acestea, dar este bine să ştim că, în clipa în care un gând rău, o stare tulburătoare, o emoţie de frică sau de suferinţă par a veni din interiorul nostru, avem de ales între a menţine starea, a o crede reală sau a întrerupe contactul cu sursa care a generat-o. Omul alege, este un drept sfânt al lui. El alege în interior dacă se înfri­co­şea­ză sau dacă crede într-o idee. El ale­ge dacă gândeşte că-l afectează ploa­ia, canicula, vântul, faptele repro­ba­bile ale oamenilor sau proprile sale emoţii. În fiecare clipă putem rămâne noi şi în noi dacă suntem conştienţi de faptul că avem această putere dăruită de Dumnezeu.

Lipsa fricii şi a negativităţii interioare nu vine de la sine. Nu-i lipseşte nimănui suferinţa pe lume, dar avem posibilitatea să optăm în fiecare clipă pentru ceva care ne ajută să ne simţim mai bine şi, prin aceasta, să dejucăm planurile – fie ele şi secrete – ale celor care ar putea să creadă că au ajuns pe Pământ în locul lui Dumnezeu şi de aceea pot decide în locul nostru ce să gândim şi ce să simţim.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de