"Controversaţi", doar oamenii de afaceri. Politicienii, niciodată!

M-am saturat de eticheta, uzata, ne­dreapta de multe ori, pe care o apli­cam oamenilor de afaceri romani, cei curajosi, muncitori si adevarati. Ei sunt, cand nu ne explicam ceva, cand se isca un scandal de gologani si coruptie, 'controversati'. Invariabil, 'controversati'. De ce ei? De ce nu sunt politicienii niciodata 'controversati', fiindca nenorocirea de acolo vine? Politicienii sunt cei care aproba, hirotonisesc averi, dezvolta si legifereaza fraude. De ce? Coruptia, nelamuritele toate, nebuloasele bugetare, mizeria se pitesc si stau comod in spatele acestei etichete.

Coruptia, din cate inteleg eu, n-are cum fi atribuita unui om de afaceri. El lupta sa-si dezvolte investitiile si sa faca, altfel sucomba, profit. El are, prin statutul firmei pe care a inventat-o, obligatia de a iesi in castig dupa ce-si plateste salariatii, materialele, bancile, scadentele, niciodata plu­sentele (na, ca am inventat un cu­vant!). Altfel ii fug muncitorii, da fali­ment. Coruptia nu e la el, n-are cum fi, ci sta in puterea unui individ co­co­tat, de nenumarate ori prin smecherie electorala sau nepotism al influentei po­litice, in preajma unui pix care poa­te iscali dezlegari la gologani. Un pix care poate da liber la milioane si uneori miliarde care nu sunt ale lui, ci ale mele, cetateanul de rand, cortizant la averea unui stat care nu-i mai apar­tine.

O pereche de na­dragi ase­za­ta pe un scaun ministerial sau o fusta care acopera-closca o demnitate pot dispune de banii na­tiunii. Cu ei niste firme, firme ade­va­rate, conso­lidate prin in­te­li­genta ma­na­geriala, pot face sosele, fabrici sau ni­mic. Am fost saptamana trecuta la doua emisiuni ale Antenei 3, singura care mai in­drazneste sa ma lase sa zic in direct cate ceva, fiindca celelalte m-au taiat si de la recitarea poezii­lor de dra­gos­te. 'Controversatul' om de afaceri Ni­colae, parca asa i-au zis, a beneficiat de inlesniri la pretul gazelor pe care le foloseste in fabricarea in­gra­sa­mintelor chimice. A obtinut, in­te­leg, de la niste proprietari de pixuri aprobatoare, asociate cu stampile, gaze mai ieftine sau curent mai ieftin. Domnilor, talhar nu e omul de afa­ceri care da, mi-a povestit un amic, intamplator in tangenta cu investitorii, spa­ga pana la 80 la suta din 'inlesnire', ci omul statului, ala cu pixul. Ala e spa­garul, ala e controversatul.

Nu-l stiu pe acest Nicolae. Poate ca dincolo de curajul de a dezvolta afaceri pe scara mare are si simtul relatiilor. Stie sa 'unga' niste osii. Osiile alea, in regimul Basescu, au ajuns criminale. De la un comision 'rezonabil' de 10 la suta s-a ajuns la unul insuportabil. Din 100 de mili­oa­ne de euro pentru o bucata de asfalt, pu­terea si-a urcat partea la peste trei sferturi din suma. Iar banii ei sunt liberi de orice obligatie. Uneori se fac doar facturi, atunci cand oamenii de afa­ceri sunt doar oameni de partid, cu fir­me alcatuite dintr-un portar si o secretara. Cum poti face autostrazi cu o secretara? Puterea nu plateste mun­citorii, nu da salarii, smecherul care iscaleste, pus de partid, isi trage partea lui si contribuie la mormanul de bani cu care vor sa cumpere ale­gerile viitoare.

Nu-l stiu si nici n-am chef sa-l cu­nosc pe 'controversatul' evocat in emisiune. Sunt insa mai mult de par­tea lui decat a acelora care i-au aprobat inlesnirile. Acele inlesniri, necesare unui om de afaceri care-si vrea reduse cheltuielile, pentru a rezista economic, sunt obtinute – sunt aproape sigur – cu mari peschesuri date unor tipi care n-au nici o raspundere si nici un merit. Este extrem de greu sa rezisti, ca om de afaceri onest, in Romania. Ii stiu pe multi. Cu unii sunt prieten – Urdareanu, Cretu, Nicu Dumitru, pe care-l stiu de cand era pusti. Toti sprijina proiecte cultu­rale, dau burse unor copii talentati, finanteaza ceea ce statul nu mai face demult. Ma injura unii ca sunt sclavul platit al lui Voiculescu. Sa traiasca ei din banii pe care-i primesc eu, ca autor, de la Jurnalul National! L-am intalnit cred ca o singura data pe acest om intr-o mare de oameni si nu stiu daca am apucat sa schimbam o vorba.

Am insa sansa sa gandesc si sa ma exprim neingradit in compania lui de presa. Am fost prieten cu Mihai Erbasu. Mi-a povestit, adesea, cata presiune se facea asupra lui, inclusiv din biroul primarului general Traian Basescu (ultima lui inalta audienta inainte de a se sinucide), care l-a tinut patru ore la usa, umilindu-l, in timp ce edilul conversa in birou cu sticla. Poate n-ai cotizat destul, Mihai! – i-am zis. N-am cotizat?! Dumnezeule! – a exclamat constructorul. Mi-a povestit cati ii cereau si nu se mai saturau si nu mai avea de unde sa dea. Cunosc oameni de afaceri care in presa apar drept 'controversati', dar care lupta cu mafia puterii care-i calareste si nu se mai satura. De ce controversati? Toate proiectele depind, uneori in decisiva masura, de aprobari de la putere. Si puterea, prin nesimtitele ei cururi lipite de inalte scaune, vrea spaga. Vrea intruna spaga. Vrea spaga tot mai mare.

Ciocoii astia nenorociti, cu bodyguarzi, soferi si averi de nu le mai tin socoteala sunt pecinginea capitalismului romanesc, nascut infirm, cu capusa neobrazarii politice pe spinare. Eu nu cred ca ala de i-a dat un apartament cat un stadion unei beizadele a facut-o cu tragere de inima. Eu nu cred ca asfaltatorul care-si imparte miliardele cu o functie care-l poate si aresta din cand in cand da banii cu bucurie. Dar dintre ei doi 'controversat' nu e omul de afaceri, care mai are si obligatii fata de muncitori, fata de banci, fata de fisc, ci politicianul jegos, profitorul de meserie care neavand nici o afacere, ci doar un salariu de bugetar, a ajuns miliardar in euro si dolari. El e pecinginea nationala si nu oamenii de afaceri care, storsi si santajati fara mila, isi pun uneori streangul de gat.