x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Copii nascuti fara epoca

0
Autor: Tudor Octavian 04 Aug 2005 - 00:00
Copii nascuti fara epoca


... Si, dintr-o data, prezentul intregii omeniri nu se mai masoara in perioade si epoci. In ce epoca s-o fi gasind acum Romania?

Unii vorbesc de decenii de tranzitie. Dar e ca si cum ai spune ca Romania se indreapta cu maxima precizie spre niciunde. Personal sunt derutat, deoarece am depasit perioada deplinei maturitati, insa ce perioada urmeaza dupa asta nu stiu. O sa-mi spuneti ca moartea. Bine, bine, moartea. Totusi, cat timp sunt viu trebuie sa apartin macar unei subperioade. Artistii geniali n-au astfel de probleme: ei fac epoca, trec dintr-o epoca in alta, revolutioneaza epocile, tin de epoca Renasterii, de epoca Romantica, de secolul al XX-lea. Oameni ca Picasso au perioade si in acelasi timp stau calare si pe epoci. Iau, cum s-ar spune, tot caimacul si nu le lasa artistilor de rand decat masuri ale timpului scurte si banale.

Am apucat perioada secetei dupa razboi, am copilarit in plina epoca stalinista, am tinut toate perioadele cum tin babele posturile, fara sa ma intreb daca nu cumva am si eu dreptul la niste cicluri, la rastimpuri, la cateva concomitente specifice epocii. Slava Domnului, cate concomitente n-am trait! Nu la fel ca Picasso, care parea sa-si fi sincronizat pe ceas perioadele roz, albastra, cubista, realista si care vor mai fi fost cu orele astrale, politice si culturale ale omenirii, de parca primise in secret lista lor de la Destin, cu conditia sa n-o mai dea la nimeni. Primele mari coincidente s-au intamplat in perioada cand - dupa cum gingas se exprima un profesor de-al meu de socialism stiintific - "inflorea razboiul rece". Exact atunci a inceput sa inmugureasca in mine dragostea pentru lipoveanca Clava, o blonda durdulie si parfumata ca o gogoasa. Si, totodata, sa dea rod si patima scrisului. Pana la 20 de ani s-au petrecut mai multe.

Daca e sa numar perioadele de insamantari, asolamente, rasariri si parguiri, pot afirma ca ele au avut loc in paralel cu imbobocirea, datu-n floare si culesul cel mare de la terminarea razboiului rece si inceputul epocii de dezghet.

Copiii de azi, dragutii de ei, sunt nascuti fara epoca. Au parinti, au tara, au democratie, dar n-au epoca. N-au binefacerile unui "ev fierbinte" - cum numeau poetii "epoca de aur" a lui Ceausescu. N-au nici sentimentul ca edifica o data cu patria - cum am crezut eu vreo 30 de ani - o providentiala perioada istorica. S-au terminat epocile si traim suspendati intr-un timp al nimanui.

Poate c-or fi existand dintotdeauna epocute, vremulete sau similiperioade si abia acum le-a venit randul la pus ordine in secole. Candva, si vremea avea acelasi prestigiu ca si epocile. Spuneai "pe vremea lui Stefan cel Mare" si toata lumea intelegea ca e vorba de un ev romanesc cum n-a mai fost altul. La fel de ferm marcat ca intreg Evul Mediu european. Anii or sa se scurga in continuare si vom vrea sa le dam un nume. Eu, c-a fost bine, c-a fost rau, m-am nascut la capatul unei perioade adevarate, cea interbelica. In ce perioada o sa spunem ca se nasc acum copiii nostri? Ce nume va purta peste ani epocuta asta a noastra plina cu inlocuitori? Cu inlocuitori de carne, de marmura, de lemn, de sex si de personalitati.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   epoca

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de