x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Copil de popă

0
Autor: Tudor Octavian 27 Ian 2011 - 18:45

Un academician, unul dintre chi­miştii ajunşi acolo, sus, pe merit, fiindcă Academia trebuie să aibă şi un covor sub care să ascundă gunoiul, mi-a spus că drumul cel mai lung şi cotit a fost pentru el singurul accesibil. Iar pentru că altul n-a existat, în­seamnă că a fost şi cel mai scurt.

Se poate şi aşa, a mai zis bătrânul universitar, ca tot răul care ţi se întâmplă să fie, de fapt, soluţia destinului: tu te tot duci în fundături, dar destinul îţi dă de fiecare dată câte un picior în fund şi te pune din nou pe direcţia bună.

Pe moment, direcţia greşită pare cea bună. Absolveam o şcoa­lă profesională şi aş fi ieşit un strungar eminent, deoarece aveam dexterităţi, când o co­mi­sie a umblat în dosarele elevilor şi am fost dat afară. Cu originea mea socială nesănătoasă, de copil de popă, puritatea de clasă a meseriei de strungar ar fi avut de suferit. Nu sunt puţini cei care în vremurile de după război au fost împiedicaţi să se reali­ze­ze ca maiştri, ca plutonieri sau ca miliţieni şi au fost nevoiţi să se mulţumească după 15 ori 20 de ani de oco­li­şuri, cu picioare în fund şi aban­donuri, cu nişte cariere ane­voioase de arhitecţi în Germania, chirurgi în America sau, uite, un academician oarecare ca mine în România. Am dat încă de copil numai de oameni răi, care râvneau ba la munca mea, ba la simpatia unor şefi.

La terminarea liceului, câştigam ca tâmplar de taburete, la o cooperativă din Ferentari, cât conta­bi­lul-şef. În 1960, producţia de ta­bu­rete pe cap de locuitor era în România în plin avânt. Conta­bi­lul-şef a demonstrat însă într-o şedinţă de partid că, eu fiind co­pil de popă, coope­rativa nu pu­tea participa plenar la întrecerea pe Capitală. După ce m-au dat afară, coope­rativa s-a clasat corect pe ulti­mul loc, iar primele anuale au fost acordate şi mai corect conform cu sănătatea tot mai înfloritoare a originii timpu­ri­lor.  De altfel, la serviciile de ca­dre am figurat până la vârsta de 63 de ani drept co­pil. De popă, e adevărat, dar co­pil. Chiar şi la primirea în Aca­de­­mie au sosit anonime în care eram demascat în condiţia mea dintâi de copil.

În fond, eu sunt un ratat. Unul cu repetiţie. Cine îmi citeş­te biografia de la serviciul perso­nal are toate motivele să se în­tre­­be dacă un om dat afară din opt slujbe şi trimis pentru reabi­li­­tare la tăiat stuf în Deltă, la munca aia de jos, unde nu te mai con­sideră nimeni copil, are drep­tul să inventeze polimeri şi co­loranţi. Când un copil de po­pă de 60 de ani are pe mână un laborator cu zeci de cer­ce­tă­tori, nu-i exclus ca tot ce se cre­ea­ză acolo să aibă şi oblăduirea de sus, de la Dumnezeu. Şi iarăşi trebuie să fiu corect, deoarece la acordarea Premiilor Academiei contribuţia lui Dumnezeu

nu se ia în discuţie. Dacă e competiţie, atunci măcar să aibă toţi condiţii de afirmare egale. Deştepţii nici n-ar trebui acceptaţi, întrucât unii sunt mai deştepţi decât ceilalţi, pe când proştii, dacă mai sunt şi sănătoşi, nu numai în ce priveşte originea socială, sunt toţi mai egali unii decât ceilalţi.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de