x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Copil salvat de doctorul care pleacă

0
Autor: Adrian Păunescu 25 Ian 2010 - 00:00

"De-a lungul anilor am tot cerut dreptate pentru medicii români, pentru sănătatea publică Şi pentru noi, pacienţii, ameninţaţi de plecarea specialiştilor noştri. Strigăte în pustiu! Mereu mi s-a răspuns că nu sunt bani. Am argumentat poziţia mea, arătând că, dacă am investi în medici de performanţă şi în aparatură modernă, am putea deveni noi o ţară de referinţă pentru bolnavii lumii"

M-a sunat cutremurat prietenul meu, inginerul Mihai Anghel din Craiova, să mă roage să intervin la doctorul Horaţiu Suciu din Tg. Mureş să-l primească şi să-l opereze pe micuţul în vârstă de nici o lună Mihai Ungureanu, din Craiova, care are, din naştere, încrucişate arterele inimii. L-am căutat pe doctor. Era în operaţie. Dar am insistat şi un om de o rară căldură omenească mi-a răspuns că îl aşteaptă pe abia născutul ameninţat, deşi clinica e supraaglomerată de fel de fel de copii bolnavi.
Ieri, Mihai Anghel m-a vizitat şi, cu ochii încărcaţi de lacrimi, mi-a spus că băieţaşul a fost operat cu succes de dr Horaţiu Suciu şi că familia l-a rugat pe Mihai să-mi mulţumească şi cu toţii să-i mulţumim chirurgului Horaţiu Suciu.
Mihai - sufletul mare şi curajos care este - avea însă şi remuşcări. În locul unde suferea micuţul Ungureanu se mai afla un copil aproape în aceeaşi situaţie. Părinţii acestuia n-au cerut ajutor. Acel copil a murit. Şi, în genere, suferinţa lumii e atât de mare, încât ţi se face ruşine să-ncarci mâna unui chirurg cu alte obligaţii, când el e, şi aşa, numai viaţă, de atâta dăruire.
- Am auzit - îndrăzneşte dragul meu prieten, totdeauna adâncit în sine şi în treburile lui de la Segarcea -, am auzit însă că săptămâna asta marele chirurg pleacă în Germania.
- Excursie?
- Nu, pleacă să lucreze acolo. Cred că înjumătăţirea prin buget a banilor pentru sănătate contează.
Şi ai noştri vor merge, pe bani mulţi acolo, ca să se trateze. Şi nu vom înţelege niciodată de ce, din săracă, ţara noastră devine şi mai săracă. Nu vor mai fi medici în ţară şi vom muri regretându-i şi neînţelegând că, dacă nu ne apărăm valorile şi nu le protejăm, nu le vom mai avea. Oricum, mulţumim, domnule doctor Suciu. Şi iertaţi-ne!
De-a lungul anilor am tot cerut dreptate pentru medicii români, pentru sănătatea publică şi pentru noi, pacienţii, ameninţaţi de plecarea specialiştilor noştri. Strigăte în pustiu! Mereu mi s-a răspuns că nu sunt bani. Am argumentat poziţia mea, arătând că, dacă am investi în medici de performanţă şi în aparatură modernă, am putea deveni noi o ţară de referinţă pentru bolnavii lumii. De ce n-ar recurge familiile celor bolnavi la medicii şi la clinicile din România? Oare numai Austria, Franţa, Coreea de Sud au datele obiective de-a primi pacienţi, pentru sume de 80.000, 100.000, 120.000 de euro? Am semnalat şi faptul că uneori pacienţii români, care-au avut norocul de-a ajunge să fie operaţi în străinătate, au fost operaţi acolo de medici români, cărora noi aici, în ţară, le-am oferit salarii mici şi tehnică medicală rudimentară. Mi se răspundea: da, dar nu putem da prea mulţi bani medicilor, pentru că s-ar supăra celelalte categorii sociale. Răspundeam şi răspund: cu acest stupid egalitarism, nu vom ajunge nicăieri. Una e totuşi un medic de clasă care salvează vieţi şi alta - un funcţionar corect care adună şi scade cifre.
Imaginea unui copil abia venit pe lume, căruia un medic i-a salvat viaţa, înainte ca el, medicul, să plece, să-şi ia lumea în cap, dintr-o Românie bolnavă de mediocritate şi de suficienţă, mă îndreptăţeşte să strig: aşa nu se mai poate!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de